Ghiţă, la „portiţa” DNA...

Este un veritabil spectacol să-l vezi şi să-l auzi pe Ghiţă, Sebastian Ghiţă, plângându-se cu voce subţirică de abuzurile puterii (sau a unei părţi din aceasta) la adresa democraţiei.

Ghiţă, Sebastian Ghiţă, este – probabil – unul dintre cele mai toxice produse pe care le-a dat politica ultimilor ani. Sub înfăţişarea sa de tânăr deschis la minte şi preocupat de lucruri serioase (IT-ul!) se ascundea un prădător în devenire al banului public. Şi nu unul din categoria felinelor care impun respect prin forţă şi eleganţă, ci din aceea a dezagreabilelor hiene, care consumă vorace orice le iese în cale, dar mai ales ce vânează alţii.

Instruit la şcoala colaborării cu „serviciile”, cursul „la distanţă”, Ghiţă a întrevăzut marile posibilităţi pe care i le putea oferi „integrarea” deplină în structurile politice întru propăşirea şi înflorirea propriilor afaceri. Banii mulţi făcuţi devreme i-au stimulat apetitul şi, profitând de schimbul de generaţie din PSD, a ieşit la bătaie, sprijinit de mafia politică locală pe care o sponsorizase din plin, plasându-se în siajul noului lider pe care l-a impresionat prin determinare şi eficienţă. Şi-a făcut rost, mai întâi, de un sprijin logistic în media, dându-i o ţeapă epocală celui mai celebru autor de ţepe al vremii şi apoi a purces la intrarea sa proprie în politică pe baza unui business plan riguros. A fost, poate, una dintre cele mai reuşite afaceri ale sale, care l-a transferat dintr-un relativ obscur businessman de provincie într-un politician influent. Din această poziţie a exploatat la maxim toate oportunităţile de afaceri, prin persuasiune şi presiuni, reuşind să fie parte aproape în orice se punea la cale în domeniile pe care le controla. Visele sale de mărire au prins un contur mai precis odată cu alegerile prezidenţiale când a reuşit să-şi planifice locul din care putea să obţină cele mai mari avantaje: dacă Ponta mergea la Cotroceni, el şi-ar fi rezervat poziţia de preşedinte executiv al partidului, de-a dreapta lui Dragnea. Cu acest obiectiv în minte s-a implicat total în companie, pompând bani strânşi cu japca de la contribuabilii de partid şi inundând Basarabia cu tigăi de pe piaţa neagră pentru votanţii lui Ponta. În mod aproape ironic această ultimă ispravă i-a pus capac, dându-le procurorilor care-i purtau de mult sâmbetele, prilejul să-l agaţe şi să-l stabilească cu forţa în Ploieştiul natal, împiedicându-l să manevreze sprijinul parlamentar. Arogant şi cinic, frizând obrăznicia în aproape orice manifestare, ar fi vrut să ia pe cont propriu lucrurile după ce a fost nevoit să demisioneze din partid. A sperat să-şi facă propria sa formaţiune, cu amicii din cluburile de fiţe, dar s-a lovit de o evidentă lipsă de susţinere. Pe Ponta n-a mai putut conta, acestuia punându-i-se în cârcă coteria cu un personaj lipsit de orice carismă şi nu i-a mai rămas decât să invoce faptul că este hăituit din cauza ataşamentului pe care l-a manifestat din plin, mai ales în episodul Dubai.

Încearcă acum să-şi salveze pielea dând vina pe alţii. Vrea în audienţă la procurorul general ca să denunţe nişte persoane care nu-i mai sunt de folos, iar vechile sale relaţii din SRI nu-l mai pot ajuta cu nimic. Constată cu surpriză că nici măcar instrumentul căruia i-a sacrificat o bună parte din „câştigurile” sale – televiziunea – nu-l mai poate ajuta. La „portiţa” DNA aşteaptă cu emoţie să afle ce-i mai pun în cârcă procurorii, din ceea ce foştii colaboratori livrează sub presiunea propriei lor libertăţi.