Handbal masculin - a XXII-a ediție a Mondialelor

Au mai rămas doar 2 zile până la startul celei de-a XXII-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal masculin în 7 jucători, care se va desfășura pentru a patra oară în țara cu cel mai titrat palmares, Suedia. Handbalul este un joc sportiv relativ tânăr care a început în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea dar s-a dezvoltat numai din a treia decadă a secolului XX. Acest joc, ca dealtfel multe altele, a apărut mai întâi în școli. Povestea reală a jocului de handbal începe în anul 1898 când directorul unei școli daneze din Ordrup a interzis practicarea jocului de fotbal datorită multiplelor accidentări, moment în care elevii cursului superior au început să joace, spuneau ei, un fotbal cu mâna. Profesorul de educație fizică, Holger Nielsen, fost participant la prima ediție a Jocurilor Olimpice din 1896 de la Atena la tir și scrimă, este cucerit de idee și a dat jocului un cadru organizat stabilindu-i-se primele reguli. Îi dă denumirea de handbal (mingea cu mâna) ca o replică la football (mingea cu piciorul). S-au stabilit și dimensiunile terenului de 45 m. x 35 m. iar poarta de 2 m. x3m. Echipele erau formate din 7 jucători dar mingea era cea de fotbal și se purta ca la rugby, aruncându-se de la linia cu var între 6 și 8 m. În 1904 același profesor tipărește un regulament al acestui nou sport practicat în școlile daneze și doi ani mai târziu și în cele suedeze. S-a considerat anul 1904 ca dată oficială a nașterii handbalului că joc sportiv. Cehoslovacii nu se lasă mai prejos și datorită inspectorului școlar Joszef Kemker se introduce în programul școlar un joc asemănător handbalului de astăzi denumindu-se Ceska Hazena, cu reguli asemănătoare. Hazena, cum mai bine s-a cunoscut, s-a răspândit destul de repede în Cehoslovacia care a organizat și un unic Campionat Mondial feminin la Praga, câștigat de altfel de țara organizatoare în 1930. Puțini își mai amintesc astăzi de handbalul în 11 jucători ce se disputa pe un teren de dimensiunile celui de la fotbal. Era o invenție pur nemțească, avându-l ca autor pe prof. Karl Schlenz, șeful catedrei de atletism la Facultatea de Educație Fizică din Berlin, acesta fiind inspirat de alte jocuri precum Torball, Folkerball și Handbal. În Germania, așa cum prezintă Constantin Popescu ”Pilică” în ”Istoria Handbalului românesc”, este considerat sport național pe care l-au denumit ”Grossfeld Handball” (handbal pe teren mare) pentru a-l deosebi de cel nordic ”Hallen Handball” (handbal în sală) și de Ceske Hazena. Handbalul are o vechime de 90 de ani în România În țara noastră Handbalul a pătruns pe filiera germană în anii 1920-1921, dacă ne referim la handbalul în 11 jucători, pe terenul mare. Un grup de profesori din Sibiu, Brașov și Bistrița sunt invitați de rectorul facultății din Berlin și de părintele handbalului în 11 jucători să asiste la serbările de sfârșit de an școlar, ocazie cu care au participat la unele meciuri din prima ediție a Cupei Germaniei la handbalul în 11. Reveniți în țară au introdus jocul în școlile în care predau. S-au organizat apoi meciuri inter-orașe. Presa sibiană relata în ziarul german că primul meci s-a disputat pe stadionul de pe Cibin pe 17 Iunie 1921, între echipe de la Liceul Bruckenthal, iar această dată a fost considerată de istorici ca dată a nașterii jocului de handbal din România, țară care în anii de după cel de-al doilea război mondial a dominat ani buni handbalul mondial. 1938 anul primelor Campionate Mondiale Handbalul începuse să prindă rădăcini, în special în țările nordice, care l-au și inventat. Nemții s-au gândit să organizeze și primele Campionate Mondiale atât pentru handbalul mare cât și pentru cel mic. La handbalul mare a participat și România care pe final a ocupat locul V, titlu fiind cucerit de organizatori. Pentru țara noastră a mai fost un debut, prin delegarea arbitrului sibian Ioan Schusning la meciurile ediției. Handbalul pe terenul mic și-a desfășurat primul mondial pe 5-6 februarie 1938 la Halle. Au luat parte numai 4 reprezentative care au dat următorul clasament final: Germania, Austria, Suedia, Danemarca. Comparând cu edițiile din ultimii ani, unde la turneul final iau parte 24 de națiuni, dar au fost lăsate acasă încă de două ori pe atâtea, care au pierdut calificările, diferența este apreciabilă. Dacă la această primă ediție echipele participante au susținut câte 3 partide la ultimele ediții participantele au susținut câte 10 meciuri în 2 săptămâni. De la 4 la 6 echipe în ediția a II-a Trecuse 9 ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, Fotbalul deja își susținuse prima ediție de după conflictul armat, s-a organizat și câte o ediție a Jocurilor Olimpice de vară și de iarnă. A venit rândul Handbalului care a organizat a doua ediție iar Suedezii devin organizatori între 13 și 17 Ianuarie 1954. Nu au răspuns prezent decât 6 reprezentative. Gazdele s-au impus fără nici o problemă și în finală au dispus de prima campioană Germania cu 17-14. Actuala campioană mondială în exercițiu, Franța, a terminat pe ultimul loc, fiind depășită de formația daneză cu 11-23. România deși a dorit să participe, noul regim abia instaurat nu a fost de acord. Ediția a III-a s-a organizat în Germania Democrată între 27 februarie și 8 martie 1958. A fost și prima pentru reprezentativa României. A fost prima ediție cu o participare mai mare. S-au înscris 16 reprezentative care au fost împărțite în patru grupe. Suedia recidivează și câștigă turneul fără înfrângere. România fără o experiență internațională, cu jucători mai mult obișnuiți cu handbalul mare, termină pe ultimul loc în grupa C cu o singură remiză cu vecini maghiari (16-16) și 2 înfrângeri (11-13 cu Islanda și 13-21 cu Cehoslovacia). Un salt impresionat, pe primul loc Au trecut trei ani până la următoarea ediție, a IV-a care s-a organizat din nou pe teritoriul german, de data aceasta în Germania Federală, între 1 și 12 martie 1961. Numărul echipelor a scăzut la 12, cu o singură reprezentativă din afara Europei, Japonia. A fost anul de grație a naționalei României. Nefiind printre favorite și cu o nouă înfrângere în fața Cehoslovaciei în grupe (8-12), nimeni nu se gândea la marea performanță ce va urma Învinge în al doilea meci din grupă formația Japoniei cu 29-11 pentru ca în grupa a 2-a principală să calce în picioare Norvegia (16-14), Danemarca (15-13) și Germania (12-9). În finală întâlnea din nou Cehoslovacia, care ne învinsese în ultimele două meciuri oficiale. A fost o finală încrâncenată care s-a dus în prelungiri, pe care prima noastră reprezentativă a câștigat-o cu 9-8 (7-7; 4-4). Titlul suprem venea după cele două titluri mondiale cucerite de către reprezentativa noastră feminină la handbalul mare și ca un preambul la titlul ce-l vor cuceri fetele la prima ediție a mondialelor feminine. Se cuvine să ne reamintim de prima campioană mondială din handbalul masculin românesc: Mihai Redl, Ioan Bogolea - George Bădulescu, Gheorghe Coman, Mircea Costache II, Virgil Hnat, Ioan Moser, Cornel Oțelea, Aurel Bulgaru, Mircea Costache I, George Covaci, Petre Ivănescu, Olimpiu Nodea, Otto Telman. Antrenori: Oprea Vlase-Nicolae Nedef.