Închisoarea de sub biserică

Biserica Evanghelică ,,Sfânta Maria” din Cincu este una dintre cele mai mari atracţii cultural-turistice ale Transilvaniei, iar ineditul construcției stă în cele 5 tuneluri secrete și închisoarea matrimonială pe care le ascunde. Ridicarea lăcașului de cult a durat 41 de ani, fiind terminat în 1241. Inițial a fost o biserică romanică, pentru ca apoi să se transforme în biserică evanghelică, după ce Johannes Honterus a adus scrierile lui Martin Luther în Transilvania. Din biserică pleacă spre afară sau spre turn nu mai puţin de 5 tuneluri secrete, plănuite în detaliu de arhitecţii clădirii. Unul duce spre cazarma foştilor militari, care se află în curtea bisericii în partea stângă, şi care se continuă cu alte trei tuneluri, atât pentru refugiul femeilor şi copiilor, cât şi pentru observaţie. Alt tunel porneşte din faţa altarului, are 600 m lungime, şi duce până în cimitirul satului, traseu pe care morții erau purtați în timpul nopții. Mai există alte câteva astfel de rute secrete, secundare, care duc fie în pod, fie spre comenduirea cazarmei care se află în partea dreaptă a bisericii, fie se unesc cu unele care ies din biserică prin alte puncte.

 

Închisoare pentru soţi

Timp de aproape 200 de ani, în interiorul fortificației a funcționat o temniţă matrimonială, unde erau aduse cupluri din cele 22 de localități din Scaunul Cincului care nu se mai înţelegeau. Legenda spune că rămâneau aici zile bune cu un singur pat, o singură farfurie, o singură furculiţă, în timp ce copiii le erau îngrijiţi de rude sau vecini, iar în final ajungeau să se împace singuri.  Cel care îi aducea în închisoare era ,,tatăl de vecinătate”, un bărbat ales pe 4 ani de către comunitate, care reglementa treburile religioase, familiale, chestiunile privind înmormântările şi nunţile. 

 

Fântână în mijlocul bisericii

Ghidul Constantin  Boghian, citat de Bună Ziua Făgăraș, povestește că ,,în biserică e o fântână adâncă de 14 metri. Nu mai are pic de apă azi, dar pe vremuri folosea la aprovizionarea fortificaţiei. Lângă biserică exista o cazarmă, a cărei clădirie a rezistat până azi, iar ea era plină cu 500 de militari. Prin rotaţie, dintre ei unii urcau în podul bisericii să supravegheze de sus zona şi s-o apere, iar ei erau şi cei responsabili cu scoaterea apei din fântână. Există la casa parohială o replică a acestei fântâni, care şi la momentul actual are apă”. După plecarea armatei din fortificație, în timpul dominației habsburgice, fântâna și-a pierdut utilitatea și a secat. Cazarma armatei a devenit astfel locul unde sătenii își depozitau slănină, carne şi cârnaţi. 

 

 

Simboluri masonice la tot pasul

Pe pereţii încăperii, plachetele dogarilor, tâmplarilor, rotarilor şi cizmarilor (locul unde patronii acestor bresle își agățau pălăriile) sunt pline de simboluri masonice, la fel ca şi pereţii balcoanelor . ,,Însemnele masonice identificate în această biserică sunt compasul, mistria, ochiul piramidal, pelicanul şi cercurile. Dar nu numai în biserică erau expuse, ci şi pe faţadele caselor de către cei cu fală, care aveau o stare materială bună, ca să le reflecte poziţia”, explică Constantin Boghian.