Interesul naţional rămâne orfan

Procurorii îi dădeau de multă vreme târcoale lui Onţanu. Acesta, recunoscut în mediile de specialitate ca cel mai bogat bugetar, cu o avere enormă disimulată sub diverse forme, era însă un tip prudent. Bun gospodar, a învăţat că trebuie să şi dea, nu doar să ia. Şi-a promovat cu intensitate realizările şi dacă ar fi să te iei după inscripţiile din diverse locuri ajungi la concluzia că el este cel care a construit sectorul 2, de la zero. A avut prudenţa să-şi blindeze funcţia publică de acoperire politică şi, după ce s-a despărţit de PSD şi a obţinut un mandat ca independent, s-a alăturat lui Oprea şi formaţiunii sale de strânsură. Acesta l-a preluat cu entuziasm, intuind că în fieful acestuia îşi poate aşeza baza de partid, l-a făcut general (din simplu cetăţean) şi l-a cooptat în conducerea UNPR-ului. A fost, la trecutele alegeri, unul dintre puţinii candidaţi ai „interesului naţional” care au câştigat la scor alegerile locale.
Şi poate că viaţa ar fi mers înainte, chiar şi după căderea pe câmpul de luptă a generalului fondator – interimarul urmând să deţină controlul material al partidului, chiar dacă Cherecheş ar fi fost promovat la vârf – dacă nu ar fi intrat în joc blonda noră a lui Măgureanu, care a destupat clondirul fermecat. Din acesta a ieşit grupul de interese care-l avea în centru pe misteriosul Dobrescu, de la care se spune că ar fi obţinut procurorii mărturia care l-a legat pe Onţanu. Chiar dacă veche de vreo zece, fapta se dovedeşte suficientă pentru a-l plasa în arestul din care, în mod tradiţional, ies mărturii noi şi se stimulează apetitul pentru denunţuri al celor dispuşi să scape mai uşor aruncând în contul celui deja sacrificat noi acuzaţii.
Căderea lui Onţanu se dovedeşte însă a fi o catastrofă pentru camaradul său de arme, Oprea, a cărui reţea compusă din rubedenii şi cumetri este desluşită acum de procurori. În centrul reţelei stă chiar nepoata generalului, avocat de succes, implicată în cele mai fierbinţi cauze ale momentului. Prin ea s-ar fi realizat transferul unei proprietăţi primită ca mită din partea lui Dobrescu pentru facilitatea unei retrocedări. Şi, probabil că tot prin ea s-au derulat şi alte afaceri „secrete” ale celui mai bine plasat candidat la primăriile de sector din acest sezon electoral.
Cea mai grea lovitură o suportă însă partidul inventat de Oprea. Cu preşedintele fondator acuzat în două dosare şi demisionat, cu interimarul arestat, UNPR se află în plin proces de disoluţie. Imaginea sa nu mai poate fi salvată, iar PSD-ul nu-şi va mai asuma riscul de a-l remorca în viitorul parlament. Deja Dragnea a anunţat că social-democraţii îşi vor numi propriul lor candidat la primăria Sectorului 2. Congresul UNPR programat sâmbătă este deja compromis, în primul rând din punct de vedere organizatoric – sarcină pe care şi-o asumase Onţanu, implicit cheltuielile aferente – iar membrii săi dornici de a-şi continua activitatea parlamentară se gândesc deja către ce formaţiuni să dezerteze. Într-un fel, UNPR reproduce cazul ApR din 2000, partid de asemenea afirmat intempestiv şi plasat excelent în sondajele electorale, dar pe care afacerea „Costea” l-a aruncat în afara vieţii politice.
În aceste condiţii rămâne o întrebare: fără UNPR, fără generalii săi căzuţi la datorie, ce se întâmplă cu interesul naţional?