Izgonirea lui Zgonea

Marea surpriză a săptămânii nu a fost confirmarea condamnării lui Dragnea, l-a care majoritatea membrilor de partid realişti se aşteptau. Ci reacţia, practic inexplicabilă a preşedintelui executiv Zgonea. Momentul revoltei sale a dezvăluit faptul că acesta se hrănea deja cu speranţa de a deveni numărul 1, în partid şi că paşii de dans făcuţi de Dragnea l-au descumpănit în aşa hal încât, practic, nu a mai ştiut ce face. Era - să recunoştem - genul de şansă care se iveşte o dată-n viaţă, dacă se iveşte: ca tu, modest sculer-matriţer intrat în politică pe rol de băiat de mingi să ajungi la vârful ierarhiei şi să te bucuri de privilegiile funcţiei. În raţionamentele sale şchioape, Zgonea nu a luat niciun moment în considerare faptul că Dragnea nu va renunţa pur şi simplu la funcţie şi că i-o va pune în braţe, cu fair-play. Acest lucru mai dovedeşte şi cât de rupt era preşedintele executiv-decorativ de realităţile dintr-un partid în care nu se obişnuieşte ca cineva să piardă fără luptă.
Prin gestul de frondă făcut după anunţul condamnării şi amenţarea cu demisia, Zgonea şi-a tăiat, parctic, craca de sub fund. ?i cu cât craca era mai la vârful pomului ierarhic, cu atât căderea este mai contondentă. Nimeni, în forul de conducere, nu s-a solidarizat cu el. A fost exclus în unanimitate, lucru care dovedeşte câte iluzii şi-a făcut în legătură cu echipa cu care ar fi vrut să exercite puterea. Urmează să piardă şi scaunul de şef al Camerei şi poziţia onorifică de al treilea om în stat, culmea, în favoarea celui căruia îi datorează nefireasca sa ascensiune.
Pentru că a fost mai mult decât evident faptul că Zgonea s-a numărat printre oamenii de paie de care s-a înconjurat Ponta pentru a-şi consolida poziţia de lider atotputernic de partid şi de stat. Pentru cine se uită puţin înapoi, la istoricul acestei funcţii, va fi evidentă continua sa scădere sub raportul de resursă umană şi politică: după ce Năstase a fost sacrificat de “colegi”, scaunul de şef al Camerei Deputaţilor a fost ocupat de nulităţi ce nu au lăsat nimic în urma lor, incepând cu inodora şi incolora Roberta Anastase şi continuând cu sinecuristul Bogdan Olteanu. Practic, prin Zgonea, s-a atins nivelul cel mai de jos al competenţei şi reprezentativităţii, rolul său fiind poate cel mai nesemnificativ cu putinţă, chiar dacă luăm în considerare amuzantele sale derapaje intelectuale.
Stau şi mă întreb cum ar fi arătat un PSD, la al cărui pupitru s-au aflat dirijori de calitatea incontestabilă a lui Iliescu şi Năstase? Picajul leadership-ului său s-a înscris pe traiectoria Geoană (băiatul din vestiar) - Ponta(cârlanul guraliv) şi Dragnea (un Moromete cu instinctul puterii).Cu Zgonea se putea împlini pe deplin profeţia aflării pe marginea prăpastiei.
Prin izgonirea lui Zgonea situaţia din partid nu este rezolvată. Dragnea nu se va putea agăţa prea mult timp de funcţie fără a cauza importante prejudicii de imagine care se vor contabiliza la următorul scrutin parlamentar. Este foarte probabil să fie sincer când spune că după locale s-ar putea hotărî să se retragă. Cine va rămâne în locul său? Va fi o tranziţie lină sau se va declanşa o “zi a cuţitelor lungi”? Va depinde, cu siguranţă, şi de ce se va întâpla la locale.