Izolat în Pacific: Plecat în aventura vieţii, pauza forţată de coronavirus l-a găsit în Noua Zeelandă, pe un braşovean plecat într-o călătorie în jurul lumii, la bordul unui velier

Dacă pe majoritatea dintre noi pandemia coronavirusului ne ţine în case, tot în pauză, dar într-un cu totul alt mod, se află doi români plecaţi într-o călătorie în jurul lumii. Ana este din Bucureşti, Sorin din Braşov, sunt împreună de 15 ani şi locuiau la Londra când s-au hotărât să plece în aventura vieţii.

„Lăsasem totul în urmă pentru a ne construi un viitor mai bun, departe de casă. Şi reuşisem, cu toate sacrificiile necesare. Dorul de casă era în continuare mare, dar în acelaşi timp o întrebare ne dădea târcoale: «Care este următoarea provocare?». Nu putea fi alta, pentru nişte navigatori novici, decât a naviga în jurul lumii”, povestesc cei doi.

 

„Când ne-am simţit pregătiţi pentru această provocare, nimic nu ne-a mai putut opri!”

În mai 2018 au ridicat pânzele şi au pornit la drum, la bordul velierului Mehalah. Au pregătit barca pe parcursul mai multor luni, cu sacrificii financiare, dar cea mai importantă a fost pregătirea mentală: „Când ne-am simţit pregătiţi pentru această provocare, nimic nu ne-a mai putut opri!”.  

Londra, Spania, Portugalia, Insulele Canare, Caraibe, Insulele ABC (Aruba, Bonaire, Curacao), San Blas, Panama, Galapagos, Marchize, Tuamotus, Society Islands (Tahiti, Morea, Huahine, Raiatea, Taha, Bora-Bora), Cook Islands (Atolul Palmerston), Niue, 

Tonga (Arhipelagul Vava'u), Fiji, Noua Zeelandă, este traseul parcurs până în prezent de Ana şi Sorin pe Mehalah. S-au abătut de la un singur punct, nu s-au mai oprit în Insulele Capului Verde din cauza furtunilor de nisip din Sahara care puteau afecta barca şi echipamentul, dar şi a condiţiilor precare de acolo.

 

Coronavirusul i-a izolat în Noua Zeelandă

În noiembrie 2019 au coborât din Fiji în Noua Zeelandă pentru a evita sezonul cicloanelor la tropice. Au scos barca pe uscat în insula de nord şi au plecat într-o aventură, iniţial pentru trei luni, pe ţărm, la bordul unui campervan.

Apoi au vizitat şi insula de sud, acolo au auzit şi de coronavirus, iar după ce s-au întors la barcă, la începutul lunii martie 2020, ţara a intrat în „lockdown”. Aşa că s-au văzut nevoiţi să rămână în Şantierul Naval Norsand, alături de navigatori din toată lumea. „Suntem izolaţi de oraş şi pregătim, ca toată lumea de aici, bărcile pentru noul sezon. Pentru când s-or deschide graniţele. După cum bine ştim, oceanul nu are porţi, însă toate insulele din Pacific, inclusiv Australia, şi-au închis graniţele, deci nu poţi păşi pe ţărm nicăieri. Asta înseamnă lipsă de provizii şi realimentare cu combustibil dacă eşti pe ocean!”.

 

 

Blocaţi până în iunie 2020 sau... până în mai 2021

Planul iniţial era întoarcerea la tropice (în Fiji) după sfârşitul cicloanelor, adică la finalul lui aprilie, dar acum cei doi sunt nevoiţi să aştepte redeschiderea graniţelor. „Ne afectează situaţia, pentru că noi urmărim sezoanele. Am vrea să plecăm din Noua Zeelandă înainte de venirea iernii (luna iunie în România, n.r.). Dacă nu va fi posibil, vom rămâne aici şi vom relua călătoria către Fiji, Vanuatu, Noua Caledonie şi Australia abia la anul în mai”.

 

Îşi repară singuri ambarcaţiunea

Nu se plictisesc deloc, însă, pauza fiind un bun prilej de a repara şi menţine ambarcaţiunea. „Am parcurs 15.000 de mile nautice, adică 28.000 de kilometri. Barca este din fibră de sticlă şi aproape în fiecare an trebuie curăţată şi vopsită pe cocă, unde are contact cu apa. Noi facem toată munca, vopsim, înlocuim piesele uzate, gresăm toate piesele, service-ul motorului, dăm cu lac lemnul din interior, reparăm pânzele, reactualizăm programele de navigaţie, înlocuim lanţul ancorei şi altele. Un milion de job-uri deosebit de importante pentru o navigaţie în siguranţă!”.

 

 

Fascinaţia pentru navigat şi Brexit-ul care i-a grăbit la drum

„Să nu confundăm călătoritul în general (cu avionul, trenul sau maşina) cu navigatul pe oceane şi în jurul lumii!”, spune Sorin, care a avut încă din copilărie o atracţie către aventură şi mare, ocean. O pune pe seama celebrului „Toate pânzele sus!” şi pe vacanţele anuale pe litoralul românesc. Au dobândit cu adevărat „microbul” navigaţiei într-un concediu în Turcia, pe un yacht, împreună cu nişte prieteni români.

„Aş putea spune că ceea ce facem noi diferit faţă de alţi oameni este că, în momentul în care ne punem ceva în minte, dedicăm totul planului respectiv. «Ne aruncăm cu capul înainte». Un exemplu în acest sens este bugetul călătoriei. Ar fi trebuit să fie de 100.000 de lire, dacă mai lucram încă patru ani, aşa cum plănuisem. Dar odată cu Brexit-ul, desi suntem cetăţeni britanici, nu am mai vrut să fim în UK şi am pus imediat planul în aplecare, cu un buget minim de 10.000 de lire pe an!”. O să cităm, însă, un mare navigator francez, Bernard Moitessier: „Cheltui atât cât ai! :-D”.

 

 

„De la Bora Bora la Galapagos, orice insulă vizitată a fost un muzeu în aer liber!”

Ana şi Sorin s-au împrietenit cu alţi navigatori, iar relaţiile cu localnicii au fost întotdeauna călduroase şi revelatoare.

Au găsit culturi noi, de la simpla societate matriarhală în arhipelagul San Blas (Marea Caraibelor), la cultura bogată în obiceiuri strămoşeşti din îndepărtatul Arhipelag Marchize din Pacific, la viaţa „mai conformistă dar fericită” din Fiji. „Am savurat fiecare picătură a cocktail-ului cultural de-a lungul călătoriei noastre. Ne-am bucurat de ospitalitatea neasemuită şi stilul de viaţă relaxat din Polinezia Franceză, dar şi de societăţile mai conservatoare din partea de vest a Pacificului. Am savurat peisaje magnifice, în apă şi pe uscat. De la nenumăratele nuanţe de albastru ale lagunei ce împresoară Bora Bora, la îndrăzneţele vârfuri din Marchize şi interminabilele plaje albe, împăienjenite de iguane şi broaşte ţestoase, în Galapagos. Orice insulă vizitată a fost ca un muzeu de ştiinţe naturale în aer liber!”.

 

„Pe ocean poate fi înfricoşător... dar mă las complet în voia sorţii!”

Afirmă fără ezitare că această aventură îi schimbă în fiecare zi, într-un mod pozitiv. „Este o călătorie în afara, dar şi în interiorul nostru. Ne descoperim limitele, de multe ori le depăşim şi învăţăm cât de puţin ne trebuie să fim fericiţi!”. S-au confruntat cu tot felul de încercări, de la valuri înspăimântătoare, la probleme cu echipamentul şi alergii serioase, în mijlocul oceanului, fără niciun acces la servicii medicale.

O întrebare de care se tot „lovesc” este dacă le este frică în pasaj pe ocean (distanţă mare parcursă pe apă, între două puncte îndepărtate de uscat). „Sorin, cu toată responsabilitatea navigaţiei pe umerii lui, admite că poate fi înfricoşător într-un pasaj lung, când vremea este mai puţin prielnică. În acele momente, barca este sub o tensiune fantastică şi, de aceea, este critic ca echipamentul bărcii şi barca să rămână intacte. Eu, în schimb, cu capabilităţi navigaţionale limitate, mă las complet în voia sorţii. Eu ştiu că suntem oameni buni şi cred cu tărie că nu ni se poate întâmpla nimic rău. Sunt un mare adept al puterii gândului!”, răspunde Ana. Cel mai lung pasaj din călătoria lor a fost de 26 de zile, între Galapagos şi Marchize.

 

 

Omul sfinţeşte locul...

În drumul lor şi-au adus aminte des de proverbul „Omul sfinţeşte locul”, văzând insule în mijlocul Pacificului pe care viaţa este foarte simplă şi oamenii sunt privaţi de lucruri pe care „lumea civilizată” le consideră esenţiale. Cu toate acestea, locuitorii de acolo sunt deosebit de primitori şi generoşi, trăiesc în perfectă armonie cu natura şi au grijă de tot ceea ce îi înconjoară.

 

 

La finalul călătoriei... vor călători din nou 

Chiar şi aşa, oricât le-ar fi plăcut cultura insulelor din Pacific, concluzia lor este că niciun loc vizitat până acum nu este perfect. Şi atunci? „La finalul călătoriei noastre...vom continua să călătorim. Lumea este atât de mare şi de frumoasă, încât nu vrem să pierdem timpul preţios pe care-l avem stând prea mult într-un loc. Vrem să inspirăm oamenii să-şi depăşească barierele mentale şi să-şi trăiască viaţa şi visurile independent de constrângerile financiare. Este posibil! Vrem să încheiem cu un citat drag inimii noastre, care îi aparţine lui Henry Ford: «Dacă tu crezi că poţi sau crezi că nu poţi, ai dreptate!»”. 

Pentru oricine îşi doreşte să ia legătura cu ei, Ana şi Sorin au la dispoziţie adresa de email contact@outwiththewind.com, dar şi blogul lor de călătorie outwiththewind.com, unde îşi astern toate amintirile, în cuvinte sau imagini.

 

Viaţa de dinainte, Braşov - Bucureşti - Londra

Sorin este din Braşov, unde a terminat Liceul cu Program Sportiv şi a început cursurile Facultăţii de Sport. La scurt timp a plecat la Londra, fără să aibă pe cineva acolo. Ana a terminat ASE-ul şi a lucrat în Bucureşti, în vânzări de telecomunicaţii pentru corporaţii. Până s-au cunoscut, în 2005, la schi, în Poiana Braşov. 

Ultima poziţie pe care Sorin a avut-o la Londra era cea de Marine Logistics Manager (în cadrul companiei Morgan Sindall) la proiectul Thames Tideway.

Ana era HR Manager la o firmă de consultanţă de marketing, KAE Marketing Intelligence. „Acum, probabil te gândeşti că deţineam acolo muncă la nivel înalt, făcând saci de bani. Nu a fost aşa! Am muncit din greu, am fost atenţi cu banii şi am investit în proprietăţi”.