Jurnal de caniculă

Vară. Caniculă. Vijelii. Agitaţie prin partide. Mai sunt - calculat după orarul lui Cioloş - exact 103 zile până la alegerile care vor reintroduce ţara în circuitul politic, după interimatul tehnocrat. Partidele se agită în căutarea de oameni pe care să-i pună în capul listelor. Cel mai disputat este Cioloş, pe care îl vor şi liberalii (ei, care aveau până şi premier din umbră!), dar şi oamenii lui Nicuşor Dan, care se visează pe cai (verzi) mari şi nu mai dă doi bani pe şedinţele Consiliului general, de unde mănâncă o pâine. La PSD e linişte, o linişte suspectă, pe care o mai tulbură, din când în când, mesajele lui madam Pandele care dă asigurări că-i ajunge ce are şi că (deocamdată) nu vrea nici şefia partidului şi nici a ţării. În “ţara lui Dragnea” nimeni nu fluieră în biserică. Chiar dacă îl pândeşte perspectiva unei noi condamnări care să o reactiveze şi pe prima, poporul social democrat ştie că în vârful pixului lui stă soarta celor care se vor pe liste. Chestia asta nu i-o poate lua nici DNA-ul şi nici chiar Iohannis. Dar dacă nu el, cine va fi propus premier în caz că Iohannis nu va proceda ca Băsescu? Despre Ponta nu mai poate fi vorba. El poate cel mult să spere că prietenul său îi va ceda prima poziţie la Gorj. Cât despre o revenire la vârf - slabă nădejde. Necazurile se ţin de el scai. Madam Macovei vrea să-i răpească şi şansa de a câştiga o pâine cinstită din avocatură, solicitând eliminarea lui din Barou pe motiv că a intrat în branşă fraudulos, pe bază de doctorat plagiat. Mai trânteşte el câte una - precum tentativa de “maidanizare” de la finele lui 2015, despre care l-a prevenit finul său, Oprea. De unde ştia acesta? De la analiştii săi de casă de la Academia de Securişti? Sau - cine ştie - de la ambasadorul american, care-l vizita pe când era premier interimar, pe motiv de operaţie la genunchi a lui Ponta?
Aproape imposibil de ştiut. Ce se ştie precis este că eforturile lui Buşoi (Buşoi who?) de a face pe liderul liberal şi ocheadele pe care i le aruncă lui Cioloş sunt de tot hazul. Ocupată cu alăptatul, Alina Gorghiu se mai trezeşte din moţăiala post-maternă aruncând câte o săgeată inutilă către Ponta, în timp ce Blaga, după paranghelia de ziua (mare) a lui îşi reface capacitatea de efort. Cioloş însuşi îşi presară concediul mascat cu câte o vizită oficială de genul celei la Chişinău, unde merge ca să strângă legăturile cu fraţii de peste Prut. Cine ştie, poate se va alege şi el cu o cetăţenie basarabeană, ca Băsescu. Scopul vizitei nu e cunoscut nici măcar de către miniştrii săi. Cu atât mai puţin de cel de la Fonduri Europene care tocmai a sărbătorit atingerea pragului-record de 1% al ratei de absorbţie. Veritabilă performanţă olimpică (varianta COR). Iar madam Prună visează puşcării noi, deşi ştie că nu va apuca nici măcar să le pună piatra de temelie care să ateste urmaşilor trecerea sa prin Executiv. Cel tehnocrat...
Ei bine, cine credeţi că este omul cel mai liniştit, cel mai satisfăcut de performanţele sale? Bineînţeles că preşedintele! Iohannis a purces, pe blat, la intrarea în cel de-al patrulea concediu al său în doar un an şi jumătate de muncă, cum observa Băsescu. (Să fie o reminiscenţă a reflexelor de profesor de fizică, cu vacanţa mare, de iarnă şi de primăvară?). S-a dus puţin pe la părinţi, să le sărute mâna. În Germania. Poate că s-ar fi dus şi Băsescu, dar ai lui erau pe la Constanţa. Lângă Cireşica. După aceea - zic aceleaşi guri rele care nu văd cu ochi buni rolul său de preşedinte -plezirist - se va repezi până în China unde, impresionaţi de ideile sale, chinezii i-au tradus o carte. Să dea autografe. În chineză, bineînţeles.
În rest, linişte şi pace. Nu ni le mai tulbură decât vreun zvon că cel cu armele atomice pe care americanii ar vrea să le mute din Turcia la Deveselu, sau veştile din Anglia, unde jurnaliştii -mincinoşi de la Sky News tremură aşteptându-i pe procurorii lui Horodniceanu.