Jurnalul lui Buliga, dovada premeditării

Foto: Florin Buliga va împlini 44 de ani în Vinerea Mare

Florin Buliga, bărbatul care şi-a ucis cu sânge rece soţia şi cei doi copii în urmă cu o săptămână, ţinea un jurnal, după cum relatam şi în ediţia de ieri a cotidianului nostru. Anchetatorii l-au descoperit şi spun că însemnările din acesta sunt dovada clară că Florin Buliga şi-a premeditat triplul asasinat. „Potrivit înscrisurilor din caiet, de la începutul lunii martie a dat dovadă de o adevărată depresie, de o stare psihotică, ceva similar cu moartea, simţea că moartea vine, simţea că moartea este un loc mai bun pentru el şi pentru familia lui. Înscrisurile care sunt depuse la dosar în prezent sper să fie – şi vor fi, cu siguranţă – analizate de medici, care vor stabili dacă avea sau nu discernământ. În opinia mea, este şi în prezent un om bolnav”, a declarat Daniel Diaconu, avocatul lui Buliga.

Posteşte şi citeşte. Cărţi cerute în arest: „Istoria dacilor” şi „12 paşi şi 12 tradiţii”
Florin Buliga şi-a consemnat planul sinistru în jurnalele pe care le ţinea la centrul de terapie pe care îl conducea. Ajuns după gratii după comiterea triplei crime căreia i-au căzut victime soţia şi cei doi copii, ucigaşul a solicitat meniu vegetarian în arest şi i-a cerut avocatului să-i aducă două cărţi: „Istoria dacilor” şi „12 paşi şi 12 tradiţii”.

Urmează reconstituirea crimelor
Criminalul pare mai afectat de pierderea afacerii cu aparate de biorezonanţă decât de uciderea familiei. Analizele au dovedit faptul că Buliga fumase cannabis în ziua comiterii triplei crime care a îngrozit Braşovul. Anchetatorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalului pentru minori şi familie Braşov se pregătesc să facă în aceste zile reconstituirea crimelor prin care ucigaşul şi-a trimis cu sânge rece familia, într-o lume mai bună, după cum a declarat chiar Buliga.

„Mulţumesc lui Dumnezeu, mulţumesc oamenilor prin care el a lucrat pentru transformarea mea”
Anchetatorii spun că jurnalul dovedeşte premeditarea crimelor. „Mărturisirile tulburătoare au început în 8 martie, când în jurnal este trecut „Un fel de testament”. Era cu 20 de zile înainte de crime, moment în care bărbatul face un fel de bilanţ al vieţii sale, însă nu trage concluzii. „Mulţumesc lui Dumnezeu, Creatorul Nostru, mulţumesc oamenilor prin care el a lucrat pentru transformarea mea. Evenimentele din ultima perioadă m-au determinat să scriu aceste rânduri, care vor fi sau nu citite de vreunul dintre apropiaţii dragi mie. Am scris multe, dar mai ales despre bani şi despre truda de a dezvolta ce a devenit încet, încet, proiectul vieţii mele. Despre mine, mai puţin. De ce am intitulat în felul acesta scrierea mea? Testamentul se scrie atunci când trebuie să laşi lucrurile «pământeşti» într-o oarecare ordine, atunci când vei pleca din această viaţă. Fiecare îşi alege momentul, sau poate nu, dar când omul simte că i-a venit vremea, dacă are puţină conştiinţă, se va gândi ce lasă în urma lui material şi emoţional”, a notat în caiet Buliga.

„Noi vom participa la salvarea României”
Pe 19 martie, criminalul vorbeşte despre un aparat numit Finetron, despre cum s-a luptat cu dependenţa şi despre descoperirea lui Dumnezeu. „Astăzi vom lansa Finetron, aparatul lui Tesla. Divinitatea acest aparat a făcut să am o altă viziune a rolului meu, a vieţii mele pe pământ. Dumnezeu îmi dă credinţă că împreună cu alţi câţiva oameni şi cu sprijinul Finetron, noi vom participa la salvarea României. Am simţit în ultimul an nivelul meu de conştiinţă, am simţit schimbarea, renaşterea, reîntruparea. Dacă trăieşti în dependenţă timp de 30 de ani, dependenţă care îţi răneşte şi închide sufletul, şi apoi îl descoperi pe Dumnezeu, care îţi luminează fiinţa, nu poţi fi decât recunoscător pentru fiecare clipă”.

Ultimele rânduri, după crimă
Înscrisurile din jurnal au continuat şi după oribilele crime, chiar în noaptea în care Buliga şi-a ucis familia cu 14 lovituri de cuţit. „Astăzi Ştefan, Monica şi Ioana au plecat la Dumnezeu. Să le fie sufletul uşor! Doamne ajută! Au plecat înaintea mea, aş fi dorit să plec eu, însă Dumnezeu nu m-a lăsat, cuţitul a intrat până la capăt, dar nu am murit fizic”, a scris pe o pagină, rânduri completate apoi pe încă două file. „Au plecat într-un loc mai bun decât unde ne aflăm noi, pe Pământul subjugat, şi noi sclavi pe el. Am înţeles că suntem fiinţe de lumină, dar am ajuns în Babilon, nimeni nu se mai înţelege cu nimeni, cuvintele aruncate sunt foarte des grele, chiar şi în familie. Familiile sunt dezbinate, fugiţi din ţară, ţara este sărăcită maxim, nimic nu mai are valoare, doar banii... toţi fug după bani şi apoi vor sănătate. Am văzut aproape 11 ani cum oamenii”, a notat pe a doua pagină. „Uită că mai importantă este sănătatea sufletului. Pe el îl uită complet, se gândesc că e ceva acolo care se duce undeva, indiferent..... unde. Am văzut ieri la mănăstirea Şinca Veche cum un... ”, aşa se încheie jurnalul ţinut de criminal luna trecută.
Buliga a spus şi în faţa anchetatorilor că le-a salvat sufletele soţiei şi copiilor săi şi că a comunicat telepatic cu ei după moarte, aceştia spunându-i că sunt bine.
Crima a avut loc în noaptea de 26 spre 27 martie, când Florin Mircea Buliga şi-a ucis soţia, Monica, şi pe cei doi copii ai lor, Ioana şi Mircea. Copiii aveau doar 18 şi, respectiv, 13 ani.

L-a blestemat propria mamă înainte să moară. Despre soţie, „un suflet mult mai chinuit”
Florin Buliga, criminalul care şi-a ucis întreaga familie, soţia şi cei doi copii, la Braşov, le-a mărturisit atât anchetatorilor, cât şi avocatului său, că a fost foarte afectat de moartea mamei sale, pe când el avea 14 ani şi jumătate, pentru că aceasta a murit blestemându-l. Buliga avea atunci 14 ani şi jumătate, iar mama lui 38 de ani, în momentul în care femeia a murit din cauza unei boli incurabile. Bărbatul spune că fost bântuit în permanenţă de cuvintele mamei sale, ba chiar era convins că şi el va muri tot la vârsta de 38 de ani. Vineri, va împlini însă 44.
Şi o prietenă apropiată a familiei a povestit reporterilor Libertatea că Florin avea în ultima perioadă gânduri negre şi tot felul de premoniţii, însă legate de propria sa moarte. Credea că se va întâmpla ceva rău, înainte de Paşte, când forţele răului şi ale binelui duc o luptă acerbă, iar familiile se destramă. Era obsedat şi de numerologie şi mai ales de cifra 6.
Aceeaşi prietenă a povestit că Florin iubea muzica şi că, prin urmare, îşi dorea ca şi copiii lui să facă muzică. Ioana, fiica lui, cânta la pian, dar nu din pasiune, ci mai degrabă pentru că aşa îi cerea tatăl ei. „O dată pe săptămână, Ioana cânta la pian doar pentru el. De altfel, Florin se apuca de ceva vreme să cânte chiar el la chitară şi lua lecţii private în acest sens”, a spus prietena cuplului. Totuşi, Monica nu dădea semne că relaţia ei cu Florin merge prost, ba chiar spunea că se bucură că s-a lăsat de băutură şi că s-a făcut „băiat cuminte”. Nu mai mânca nici carne de ceva vreme şi devenise bisericos. „Doar ea ştia ce era în sufletul ei. Îmi spusese odată că uneori preferă să îşi pună o mască şi să zâmbească tuturor, asta fiind arma ei de autoapărare faţă de cei din jur. Pentru ca nimeni să nu ştie suferinţa ei”, a mai spus prietena Monicăi.
Pe de altă parte, avocatul lui Buliga, Daniel Diaconu, a spus că îl vizitează o dată la două zile, iar clientul său îi face multe mărturisiri şi abia aşteaptă vizitele sale pentru a putea vorbi şi a se descărca. Bărbatul i-a mai povestit că soţia lui, Monica, era „un suflet mult mai chinuit” decât al lui şi că, înainte de a se căsători cu ea, ar fi avut o tentativă de suicid, în 1997, femeia fiind internată la spitalul din Socola. Cei doi s-au căsătorit doi ani mai târziu.
Avocatul a mai spus că încă din 8 martie Florin Buliga a început să aibă gânduri negre, despre moarte, moment în care şi-a deschis şi jurnalul. Cu o zi înainte, pe 7 martie, Florin Buliga a făcut o postare pe Facebook, un selfie, în care a notat „Plec puţin, liniştit, dar ne revedem?”. În imaginea care însoţeşte postarea se observă şi o icoană, prinsă la parasolar.