La 74 de ani poartă cu mândrie numele ţării

Ziua de 1 decembrie este de fiecare dată motiv de dublă sărbătoare pentru o braşoveancă. Aceasta poartă cu mândrie numele ţării în care s-a născut şi spune că  în cei 74 de ani pe care îi are, prenumele de România nu a făcut-o decât să se mândrească şi să se bucure că are un nume special. În ultimii ani, şi-a sărbătorit ziua departe de casă, în Spania, alături de fiul său, care a fost nevoit să plece din ţară, pentru un trai mai bun printre străini, însă, anul acesta de Ziua Naţională, România Matcaşu a petrecut acasă, alături de fiică, ginere, nepoţică, dar şi de cea mai bună prietenă cu care a lucrat aproape o viaţă în uzina Tractorul.

 

Botezată de rege

România Matcaşu, sau „Milica” aşa cum o alintă prietenii, s-a născut în satul Pleşcoi din judeţul Buzău, într-o familie cu 16 copii. Era o familie numeroasă, dar saracă. Părinţii nu aveau bani să facă un botez aşa cum se cuvine şi au apelat la ajutorul regelui. Stima celor din jur pentru prenumele pe care îl poartă o datorează regelui Carol al II-lea. „Am făcut parte dintr-o familie cu 16 copii şi, de aceea, viaţa noastră nu a fost prea uşoară. Pentru că nu a  avut posibilităţi materiale, tata a făcut o cerere să mă boteze Carol al II-lea şi el mi-a dat prenumele de România. Părinţii mei au fost încântaţi de numele meu”, a spus femeia. „Am observat că lumea mi-a reţinut prenumele mai repede. Având un nume mai special, tuturor li s-a părut interesant şi de aceea l-au şi reţinut. Niciodată nu m-am simţit dezavantajată că mă numesc România”, a completat braşoveanca, care spune cu mândrie că are doi copii şi trei nepoţei. 

 

O viaţă cu multe greutăţi

România este o femeie modestă şi veselă, care a reuşit să treacă cu bine peste toate greutăţile vieţii. Încă de la vârsta de 16 ani a venit împreună cu o verişoară la Braşov şi s-a angajat într-una din marile uzine. „Pe 30 iulie am împlinit 16 ani şi pe 28 august m-am angajat la Tractorul. Erau vremuri grele şi aveam nevoie de bani. Am început de jos, am lucrat la curierat vreo patru ani, apoi am fost la Turnătorie, la Prese, iar pe 1 septembrie 1990 m-am pensionat pentru a-l îngriji pe soţul meu care era grav bolnav”, îşi aminteşte femeia. 

România Matcaşu susţine că toată lumea cu care a intrat în contact până acum a rămas uimită de prenumele ei. Nu de puţine ori, România a fost nevoită să le explice celor cu care a vorbit care este provenienţa acestui nume rar. „Mi s-a întâmplat să mă întrebe şi preotul la cununia civilă care este numele meu.  Crezând că am spus ţara în care m-am născut şi nu cum mă numesc, m-a rugat să repet. La serviciu, acasă, dar şi toţi prietenii mă strigau şi îmi spun fie România, fie Mioara sau Mia”, a mărturisit braşoveanca. Ea speră ca numele pe care îl poartă să nu se piardă şi să mai existe români mândri de numele ţării lor.