Liturghie şi filantropie ortodoxă pe ambele maluri ale Dunării

Dr. Laurenţiu STREZA,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

Creştinismul arată că la originea lumii şi la temelia existenţei tuturor lucrurilor stă dragostea jertfelnică, altruistă, generoasă şi dezinteresată a Sfintei Treimi, pe care Ea doreşte să o sădească şi să o comunice tuturor fiinţelor raţionale create. Sfânta Liturghie săvârşită pe pământ prin ritualul actelor liturgice este tocmai mediul şi spaţiul privilegiat prin care oamenii pot gusta din această iubire a Sfintei Treimi, prin actualizarea jertfei Fiului lui Dumnezeu răstignit şi înviat. Liturghia adevărată se petrece în cer, iar noi suntem chemaţi permanent la cina Împărăţiei pentru a gusta din roadele jertfei Fiului lui Dumnezeu.
Prin Sfintele Taine ale Bisericii, dar mai ales prin Taina Sfintei Euharistii noi ne împărtăşim de Trupul Lui mereu frânt şi jertfit spiritual pentru noi, iar prin acest Preacurat Trup şi prin acest Preacinstit Sânge noi gustăm simţirile curate ale umanităţii lui Hristos.
Sfânta Liturghie este astfel un mediu prin care oamenii nu doar gustă anticipat fericirea vieţii veşnice, ci, trecând de la o viaţă închisă în egoismul plăcerilor trecătoare, se unesc cu Dumnezeu şi unii cu alţii în duhul de jertfă al lui Hristos. Această comuniune realizată între credincioşi, în ambianţa Sfintei Treimi, este una cu Împărăţia Sfintei Treimi pe care o binecuvântăm la începutul fiecărei Liturghii, Împărăţie în care nu există stăpâni şi robi, ci toţi sunt fraţi între ei, pentru că au devenit fii ai Tatălui ceresc şi fraţi ai Fiului.
Orice dar implică şi o angajare. Dragostea nemărginită a Sfintei Treimi, care a mers până la jertfă, atenţia Ei plină de milă şi compasiune faţă de noi, este darul cel mare al existenţei noastre, este darul care ne angajează, care ne mişcă pentru a ni-l face propriu şi a-l împărtăşi şi altora. Toată viaţa omului nu este decât un schimb de daruri între noi şi Dumnezeu. De aceea, unirea cu Hristos şi unirea cu săracii sunt două aspecte ale unei unice realităţi. Milostenia este atât criteriu de acces la Taina Sfintei Euharistii, cât şi consecinţă a împărtăşirii cu Trupul lui Hristos. Unirea cu Hristos este intrarea într-un mod de viaţă caracterizat de logica dăruirii de sine a altruismului creştin.
Individualismul modern şi Euharistia se exclud reciproc. În general se subliniază ideea unei continuităţi între Liturghie şi viaţa cotidiană, dar sintagma „Liturghie după Liturghie” riscă să păstreze tragica separare între două compartimente ale modului de viaţă creştin, şi anume viaţa liturgică şi viaţa socială a Bisericii.
Socialul şi liturgicul trebuie să alcătuiască o unitate. Nu există decât o singură Liturghie, o singură participare la iubirea Sfintei Treimi, un singur dialog de iubire între Dumnezeu şi om care cuprinde toate aspectele vieţii noastre. Aşadar, milostenia nu reprezintă o faptă bună oarecare, una dintre multele pe care săvârşindu-le ne câştigăm vreun merit sau o vrednicie înaintea lui Dumnezeu, ci ea este însuşirea şi gustarea vieţii celei noi a lui Hristos, care ne preschimbă şi ne preface ontologic pe fiecare din noi. Intrat în acest circuit al iubirii jertfelnice a Sfintei Treimi omul simte că toate sunt daruri şi că ele trebuie întoarse Dăruitorului şi înţelege prin smerenie că nu face nimic altceva decât „ceea ce este dator să facă” (Lc 17, 10).
Sfânta Liturghie este o adevărată şcoală a filantropiei creştine, bazată pe nemărginita iubire de oameni a lui Dumnezeu, întruchipată prin jertfa mântuitoare a lui Hristos şi actualizată continuu în Jertfa euharistică.
Noi suntem într-o şcoală a lui Hristos, suntem obligaţi să trecem în fiecare duminică şi în fiecare sărbătoare un examen pe drumul sfinţeniei, un examen pe drumul acesta al înnoirii spirituale, pentru a ne îmbogăţi în Hristos, pentru a avea posibilitate să dăm şi altora, făcându-ne mai bogaţi prin dragoste, prin prietenie, prin apropiere, prin ceea ce numim noi teologic filantropie.
Şi amintesc cu drag de lucrarea care se săvârşeşte în cadrul parteneriatului dintre Arhiepiscopia Sibiului şi Mitropolia Vidinului, care este una binecuvântată de Dumnezeu. Muncim şi ne punem toată silinţa şi dragostea noastră, mai ales acum în cadrul Uniunii Europeane, să oferim ceea ce avem noi. Suntem în Comuniunea Europeană cu fruntea sus, nu mergem timoraţi, n-avem de ce să ne simţim complexaţi, deoarece suntem o ţară cu o bogăţie spirituală deosebită. Alături de alţi ortodocşi ca şi noi cum este cazul poporului bulgar, aducem împreună mărturia noastră ortodoxă, în spaţiul comunitar european, că suntem cu adevărat urmaşi ai lui Hristos.
Să fim mărturisitori adevăraţi al Ortodoxiei credinţei noastre prin faptă, nu prin etichetă. În acest sens este lăudabilă acţiunea preoţilor noştri Eugen şi Ciprian Comşulea de la Bisericile Blumăna II şi VIII, preotului Ilie Muntean, de la Biserica Spitalului Militar Braşov, preotului col. Epaminond Boroş de la Biserica Jandarmeriei Braşov și starețului Mănăstirii Sf. Efrem cel Nou din Cristian, Protosinghel Clement Mircea, care au strâns peste 25 de tone de alimente şi obiecte de îmbrăcăminte pentru persoanele defavorizate din Mitropolia Vidinului. Astfel, aceştia au ales, alături de colaboratorii şi credincioşii lor să mărturisească prin propria viaţă, prin toate lucrările pe care le întreprind că sunt oameni demni, cinstiţi, urmaşii lui Hristos, făcându-se părtaşi de bucuria aceasta a comuniunii cu Hristos şi cu alţii, păstrând credinţa şi neamul ca cele mai de preţ daruri pe care Dumnezeu le-a lăsat.

Slujbă comună oficiată de către preoți ai Mitropoliei Ardealului și starețul Mănăstirii Sf. Efrem cel Nou din Cristian, Protosinghel Clement împreună cu stareţul mănăstirii Klisurski din Vârşeţ - Bulgaria, Arhimandritul Antim.