Mamă și fiică pe Himalaya

Sunt femei, deocamdată sunt nouă și nu au nevoie de umărul unui bărbat pentru a urca pe Himalaya. Prima echipă exclusiv feminină de alpinism din România începe pregătirea pentru cucerirea vârfului Cho Oyu (8.201 m), din masivul himalayan. Din echipă fac parte și trei brașovence - Elena Dogariu, de 26 de ani, Felicia Enache, de 52 de ani, și Catrinel Enache, de 23 de ani. Dacă participarea Elenei Dogariu este încă pusă în discuție, celelalte două femei fac unică echipa feminină în lume - este singura în care escaladează alături o mamă și fiica ei. „Încălzirea” pentru Himalaya începe în Făgăraș Expediția este planificată pentru sfârșitul acestui an, însă, din lipsă de fonduri, ar putea fi amânată pentru primăvara anului viitor. Între timp, cele nouă temerare - Ivona Mătură, Cristina Pogacean, Elena Dogariu, Corina Drosino, Dana Grădinaru, Oana Dascălu, Felicia Enache, Oana Ganea și Catrinel Enache - vor face antrenamente împreună pentru a se acomoda cu lucrul în echipă. Chiar dacă în viața de zi cu zi fetele fac cu totul altceva, ele au experiența necesară pentru a se lua în piept cu un vârf himalayan. „Traseul ales este unul clasic - cam toate expedițiile fac același traseu. Expediția propriu-zisă va ține 50 de zile, însă înainte de asta va trebui să facem și câteva ture de antrenament. Vom merge prin țară și prin Europa, să ne formăm echipa, să vedem cum ne simțim împreună, ce poate fiecare din noi. Vârful pe care mergem acum este al șaselea din lume ca înălțime, are 8.206 metri”, a declarat Felicia Enache, liderul echipei. Prima întâlnire dintre membre a avut deja loc, iar a doua va însemna începerea antrenamentului. „La sfârșitul lunii vom merge în Munții Făgăraș, iar în aprilie la Mont Blanc”, a precizat Enache. Expediția le va costa pe alpiniste câte 50.000 de euro de căciulă, bani pe care și-au propus să-i strângă cu ajutorul sponsorilor. „Au apărut și sponsorii, însă deocamdată sunt foarte timizi. Din această cauză ne-am gândit să mutăm plecarea programată pentru noiembrie anul ăsta pentru aprilie anul viitor. Dacă vom reuși să strângem banii mai repede, plecăm anul ăsta, dacă nu rămâne pentru anul viitor”. A devenit „munțomană” din lipsă de… bonă Felicia Enache (foto) este veterana grupului și președintele Asociației Ghizilor Montani din România. Zilnic, ea urcă… scările Oficiului Județean pentru Registrul Comerțului, acolo unde este funcționar public. „Nu vă spun câți ani am de alpinism, că aș părea prea bătrână, însă pot spune că-l practic din anul I de facultate. Merg pe munte de când mă știu eu. Părinții mei au mers și ei și m-au dus și pe mine de mică. Faptul că am descoperit alpinismul ca sport a fost în completarea unei pasiuni din copilărie”, ne spune șefa expediției. La celălalt capăt al „vârstei” se află Catrinel Enache, mezina grupului. Deși are 23 de ani, fata Feliciei a văzut muntele de peste 20. „Pentru că și eu, și soțul meu facem alpinism, a trebuit să ne educăm și copilul în aceeași direcție. Altfel, unul din noi ar fi fost condamnat să stea acasă să-l păzească. Ca atare, a trebuit să-l luăm și pe el de mic pe munte, că n-a avut încotro. Prima dată am dus-o pe munte la 2 ani. De abia începuse să meargă și de atunci merge întruna”, spune, mai în glumă, mai în serios, mama Catrinelei. Practic, Catrinel a ajuns să fie ghid montan și să lucreze pentru Salvamont din lipsă de… bonă. La câțiva ani escalada cariera de pe Dealul Melcilor Familia Enache este o familie veritabilă de „oameni ai muntelui” și multe dintre peripeții le-au consumat împreună. Alpinismul este un sport periculos, iar Catrinel și-a dat seama de acest lucru de la o vârstă fragedă, când a escaladat cariera de pe Dealul Melcilor. „Fetița mea era foarte mică atunci, însă curajoasă. M-am dus într-o plimbare de duminică prin împrejurimi. La un moment dat ne-am dus să ne cățărăm pe un deal care devenea din ce în ce mai abrupt și inaccesibil. Ea a luat-o în față, eu o sprijineam din spate. Soțul meu era sub noi. Am ajuns la un moment dat la un pasaj pe care nu-l mai puteam depăși. Lumea din jur nu avea cum să ne ajute. A fost momentul cel mai greu din viața mea, pentru că simțeam că nu pot nici să o ajut. Până la urmă am reușit să-i stăpânesc frica. Soțul a urcat pe altă parte și ne-a ajutat de sus să urcăm”, își amintește Felicia. „Deși eram foarte mică încă mai țin minte perfect acel moment. M-am speriat foarte tare atunci”, își amintește Catrinel. Ea consideră că cea mai mare provocare întinsă de escaladarea vârfului Cho Oyu o reprezintă aclimatizarea, fenomen prin care nu a trecut până acum. „Până în prezent nu m-am confruntat cu o astfel de problemă. Eu am urcat cel mai mult până la 3.200 de metri, iar răul de înălțime apare după 5.000 de metri”. Mama ei, în schimb, este mult mai experimentată. „Faptul că reziști la o înălțime de 7-8.000 de metri este o înzestrare proprie și nu poate fi verificată decât urcând până acolo. O parte din fete au ajuns la înălțimi foarte mari, de 6-7.000 de metri. Altele nu au fost, însă poate au potențialul să ajungă. Sau poate că nu – ține de constituția fizică a fiecăruia. Eu am atins peste 7.100 în Vârful Lenin din Munții Pamir”, spune Felicia Enache. Două românce au murit într-o expediție similară Deși poate părea o treabă ușoară, escaladarea unui vârf de peste 8.000 de metri nu este deloc așa. În 1992, româncele Taina Duțescu-Coliban și Sanda Isăilă, primele alpiniste autohtone pornite spre cucerirea unui vârf himalayan, au fost date dispărute în misiunea de cucerire a vârfului Dhaulagiri (8.167 metri). Felicia Enache ar fi putut să aibă o soartă asemănătoare. „Una din ele era prietenă cu mama. Și mama trebuia să meargă cu ele în acea expediție, însă nu mai știu ce a împiedicat-o. Multă vreme după ce au plecat nu s-a mai auzit nimic de ele”, ne-a mărturisit mezina grupului. Totuși, Catrinel Enache nu se sperie așa ușor. „Pe Everest treci pe lângă cadavre, că nimeni nu le mai ia de acolo. Nu am mai face nimic dacă ne-am gândi la aspectele astea. Totul ține de depășirea limitelor. Dacă știi când să te oprești, vei fi o.k. Dacă nu…”. Ideea expediției feminine aparține unui bărbat Deși ideea unei expediții pare să fi fost scoasă la o ieșire la shopping, în realitate, ea aparține unui bărbat. „Expediția asta este ideea unui foarte bun prieten cu care am fost într-o expediție în Tian Shan, în Kirghistan. După foarte mulți ani ne-a spus: «Ce-ar fi să faceți voi o expediție exclusiv feminină?» Probabil se gândea că am obține mai ușor sponsorizare decât dacă am merge în echipă mixtă. Este o noutate pe plan național, însă nici pe plan internațional nu e chiar la ordinea zilei. Nu cred că are nicio legătură cu feminismul, deși fetele au fost entuziasmate și au spus că acum este ocazia să ne arătăm și noi puterile și să dovedim de ce suntem în stare. Cred că alpinismul nu este un sport al forței fizice, ci mai degrabă al forței psihice. Totuși, în competiții sunt diferite traseele pentru probele de bărbați și cele de femei. Însă traseele mari din țară au fost parcurse în egală măsură de femei și de bărbați. Cred că mai degrabă e mintea oamenilor care dorește să categorisească lucrurile”, ne-a spus Felicia. Nici Catrinel nu se crede o feministă. „Vrem să vedem cum ne descurcăm ca între fete”, spune ea. Deși este prima expediție exclusiv feminină din România, de-a lungul timpului au mai existat echipe din alte țări care și-au lăsat bărbații acasă și au plecat pe munte.