Mana cerească de pe capul “binomului”

După bilanţul triumfalist pe anul trecut, în care doamna “Anticorupţie” a expus scorurile obţinute în confruntarea cu cei mai perfizi inamici ai statului, a urmat lovitura de graţie a Curţii Constituţionale: declararea ca împotriva legii fundamentale a operaţiunilor de cercetare penală a altor instituţii decât cele abilitate în acest sens. Era, ştim bine, vorba despre contribuţia partenerului din “binom” – SRI - la constituirea dosarelor pe bază de interceptări.
Cei mai prăpăstioşi dintre comentatori şi-au dat iute cu părerea că această decizie aruncă în aer întreaga activitate de până acum a parchetului, că puşcăriile se vor goli ca prin minune de corupţii dovediţi şi că dosarele în lucru vor fi lovite de nulitate.
Curtea nu s-a grăbit însă cu motivaţia şi până când nu a precizat că anchetele în curs nu sunt afectate, s-au emis cele mai pesimiste şi mai prăpăstioase preziceri. Au urmat apoi evaluările consecinţelor: celebra Monica Macovei a dezvăluit faptul că echipamente de un miliard de euro ale SRI (când s-o fi făcut investiţia asta?) vor rămâne nefolosite şi se vor instala păianjenii pe ele. Alt comentator a început să le plângă de milă celor o mie (?!) de sereişti care rămân în acest fel fără obiectul muncii. Impresia cvasigenerală în tabăra anticorupţiei a fost însă aceea că din nou Curtea Constituţională face nişte jocuri oculte şi că, implicit, ar dori să împiedice prin orice mijloace continuarea luptei atât de frumos evocate de participanţii la amintitul bilanţ.
Paradoxal, departe de a constitui o lovitură pentru DNA, decizia Curţii este o veritabilă mană cerească. În primul rând prin aceea că victimizează o instituţie despre care tot mai multe voci se pronunţă a fi în posesia unei puteri neconstituţionale care favorizează abuzuri şi intervenţii inacceptabile în actul de justiţie (vezi celebrul episod Rarinca). Codruţa Kovesi are acum ocazia să se prezinte ca o victimă a forţelor răului împotriva cărora e nevoită să lupte din greu. Or, pentru a lupta cu succes are nevoie de resurse sporite: nu doar mai mulţi oameni, dar şi echipamente performante. Este argumentul a cărui urgenţă deschide baierele pungii bugetului şi elimină orice controverse pe această temă. Doleanţelor sale li se alătura şi cele ale fratelui mai mic şi mai vitreg –DIICOT – care va dori deasemenea să-şi constituie propriul serviciu tehnic de interceptări, cu personalul şi echipamentele corespunzătoare.
Persoanele de bună credinţă se vor putea întreba: de ce nu se transferă echipamentele şi oamenii de la SRI la DNA, fără să se mai facă alte cheltuieli? Îşi imaginează însă cineva că SRI va renunţa de bună voie la schema de personal aferentă şi, implicit, la bugetul necesar? Sunt sigur că oamenii lui Hellvig lucrează pe rupte să demonstreze că pericolul islamic necesită o suplimentare de forţe şi mijloace care nu-i permit nici să renunţe la ceva din ceea ce au, deja.
Şi, uite-aşa, guvernul tehnocrat va tăia din nou bani de la asistenţă medicală şi socială, de la educaţie şi va acoperi nevoile ultra-urgente ale justiţiei şi serviciilor.
Mulţumim Curte Constituţională!