Mare sărbătoare azi, la prima şi singura mănăstire din Braşov

Am scris recent despre descoperirile de excepţie din arhivele Gremiului Levantin legate de mănăstirile din Transilvania şi în special de cele din zona Braşovului - Ţării Bârsei, dar şi de această minunată mănăstire care se ridică la ieşirea din Braşov către Cristian prin grija unor oameni, dar în special a binecuvântărilor date de Mitropolitul Ardealului, prof. dr. Laurenţiu Streza, a Episcopului Făgăraşului Ilarion şi, nu în ultimul rând, prin grijile de zi cu zi ale stareţului viitoarei mănăstiri Sfântul Efrem cel Nou, Protosinghelul Clement (foto dreapta).

Cine a fost Sfântul Efrem
Dar cine a fost Sântul Efrem cel Nou pe care îl sărbătorim astăzi, pe  5 mai, şi pe care mii de credicinioşi ortodocşi îl celebrează în cadrul acestui lăcaş de închinăciune aflat în vecinătatea Braşovului.
Sfântul Efrem cel Nou (foto) – Marele Mucenic, Marele Tămăduitor, Grabnicul Ajutător întru toate nevoile şi Marele Făcător de minuni – s-a născut în Grecia pe data de 14 septembrie 1384 (de ziua Sfintei Cruci). A rămas orfan de tată încă de mic copil, astfel că împreună cu ceilalţi 6 fraţi ai săi au fost îngrijiţi numai de mama sa evlavioasă. La vârsta de 14 ani, Sfântul Efrem cel Nou a intrat ca monah în Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihăniţilor, din regiunea grecească Attica (de lângă localitatea Nea Makri).

Pe data de 14 septembrie 1425 (tot de ziua Sfintei Cruci, când Sfântul Efrem cel Nou împlinea 41 de ani de viaţă şi 27 de ani de aspră nevoinţă călugărească), acesta a fost luat în robie de către turcii care au atacat mănăstirea de pe Colina Neprihăniţilor, iar ceilalţi călugări din obştea sa au fost decapitaţi.

În ciuda asupririi, nu a renunţat la credinţă
Martiriul Sfântului Efrem cel Nou a durat 8 luni. A început pe data de 14 septembrie 1425 (de ziua Sfintei Cruci, care este şi ziua de naştere a Sfântului Efrem cel Nou), când turcii au cotropit Mănăstirea aflată pe Colina Neprihăniţilor, când a fost luat în robie şi s-a sfârşit pe data de 5 mai 1426, într-o zi de marţi, la ora 9 dimineaţa, când Sfantul Efrem cel Nou şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, în urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spânzurat cu capul în jos, în pântece i-au înfipt un tăciune aprins şi i-au sfâşiat carnea). În toată această perioadă de 8 luni de robie, turcii l-au chinuit zi de zi pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, pentru
a-l determina să-şi lepede credinţa ortodoxă şi să se facă musulman.
Vreme de peste 500 de ani, nimeni nu a ştiut nimic despre acest Mare Mucenic, iar în data de 3 ianuarie 1950, monahia Macaria a descoperit, prin revelaţie dumnezeiască, Sfintele Moaşte ale Marelui Mucenic Efrem cel Nou, precum şi viaţa şi patimirile sale. De aceea, Sfântul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri (Grecia), este sărbătorit de două ori pe an: pe 3 ianuarie (ziua aflării Sfintelor sale Moaşte) şi pe 5 mai (ziua adormirii sale întru Domnul, în urma chinurilor cumplite suferite ca Mare Mucenic).

Cine este Protosinghelul Clement
Protosinghelul Clement, coordonatorul construcţiei prime mănăstiri ortodoxe din Ţara Bârsei, care poartă hramul marelui mucenic, a intrat în obştea Mănăstirii Crasna (Prahova) în anul 1996. Lăcaşul de închinăciun este celebru ca şi creuzet al Ortodoxiei, dând 6 episcopi şi 10 stareţi de mănăstiri. În 2003, a fost promovat stareţ la Mănăstirea Stelea din Târgovişte, un monument istoric de la 1645, ctitorie a lui Vasile Lupu, singura ctitorie moldovenească din Valahia, unde prin râvna şi truda sa, susţinută de enoriaşi, a renovat-o aducându-i toate îmbunătăţirile necesare. În paralel, şi-a susţinut şi lucrarea de doctorat cu titlul „Influenţa culturală şi spirituală a familiei Mavrocordat în Ţara Românească”. Deşi ar fi putut după atâţia ani să se plafoneze, ia calea Greciei, unde din 2009 până în 2014 în calitate de simplu vieţuitor călugăr urmează studii la Tesalonic, la Mănăstirea Sfânta Teodora. Rânduiala în această mănăstire a fost destul de grea, având în vedere faptul că viaţa de călugăr cu toate rânduielile sale a trebuit să o îmbine cu studiul. În această perioadă, a făcut dese călătorii în principalele centre scriitoare ale Greciei, dar mai ales la Sfântul Munte, unde a stat la sfat şi-n ascultare cu marii părinţi români şi în acelaşi timp Sfinţi ai ortodoxiei, Părintele Damaschin de la Schitul Prodromu şi marele duhovnic Iulian de la Mănăstirea Lacu. A participat şi la ceremonii la marile mănăstiri de la Meteora şi de la Patras.

A ales Braşovul pentru a construi o mănăstire
Deşi ar fi putut să aibă o viaţă monahală şi spirituală de excepţie la marile mănăstiri de care am vorbit mai înainte, dorul de România şi focul interior lăuntric care-l mâna spre a face ceva, l-a făcut să vină la Braşov. După lungi cântăriri şi discuţii avute cu Mitropolitul Ardealului, a primit binecuvântarea să se implice în această construcţie a viitoarei Mănăstiri Sfântul Efrem cel Nou de lângă Braşov, cu atât mai mult cu cât în arhivele Gremiului Levantin există dorinţa de sute de ani a negustorilor braşoveni de a avea o mănăstire reprezentativă în Ţara Bârsei.