„Marele Frate” se infiltrează prin instanţe…

O declaraţie imprudentă a generalului Dumbravă de la SRI a inflamat mediul în Justiţie. Spunea generalul că spre deosebire de timpurile trecute, în cele prezente Serviciul se implică şi după predarea dosarelor la Parchet, urmărind cursul cauzelor până la sentinţa finală. Motivul ţine de faptul că în vremea în care agenţii se spălau pe mâini după predarea cazurilor, se petreceau tot felul de minuni, între care cele mai frecvente erau încercările – de nu puţine ori reuşite – inculpaţilor de a mitui procurorii şi judecătorii. Sau, mai grav, ca aceştia din urmă să-şi ofere serviciile contra cost.

Vă daţi seama ce frustrare a resimţit corpul magistraţilor (din care ar fac parte şi procurorii) la auzul confirmării unor lucruri pe care deja le bănuiau. Au început să curgă protestele şi somaţiile organizaţiilor profesionale care au culminat cu solicitarea Comisiei de Control a SRI să cerceteze dacă există ofiţeri infiltraţi în robe de judecători sau în costume de procurori. Este cel puţin curios faptul că magistraţii nu ştiu un lucru elementar: că această comisie, condusă de destoinicul şi vigilentul Georgian Pop, are printre atribuţiile sale controlul asupra cheltuielilor serviciului şi punct. Nu al modalităţilor de lucru şi al cauzelor avute în vedere. Asta este atribuţia altor foruri, între care CSAT-ul. Georgian Pop nu le poate spune petiţionarilor decât dacă membrii Comisiei au constatat că banii alocaţi Serviciului sunt cheltuiţi prost. Că de cheltuit se cheltuiesc, în fiecare an, mai mulţi.

Cum rămâne, deci, cu frustrările corpului magistraţilor? Ei bine, ei sunt îndreptăţiţi să protesteze dacă SRI are ofiţeri sub acoperire printre ei, pentru că legea interzice acest lucru. A existat chiar o dezbatere virulentă pe această temă, în urma reclamaţiilor lui Băsescu care îl vizau pe Ponta, rămasă în coadă de peşte datorită manevrelor subtile ale lui Meleşcanu. Şi n-am aflat nici dacă procurorul Ponta a avut, temporar, epoleţi pe sub haină, şi nici dacă alţi judecători sau procurori primesc leafă de la două instituţii. Şi probabil că nici nu vom afla.

Celălalt aspect ţine de amestecul serviciilor în derularea proceselor penale. La prima vedere, magistraţii oneşti, care se călăuzesc după lege, n-au nici un motiv să fie timoraţi de faptul că “Marele Frate” trage cu ochiul prin dosare. N-o să descopere nimic anormal. Cum n-o să descopere nici în convorbirile lor telefonice sau în întâlniri, altceva decât o firească formă de socializare. Au, deci, a se teme, magistraţii corupţi, care încearcă să obţină foloase necuvenite de pe urma interpretărilor voit eronate sau de-a dreptul incorecte. Aşa încât, până la urmă, ceea ce face SRI-ul este în folosul celor oneşti. Problema începe însă de la momentul în care nu putem avea nici o garanţie că şi agenţii sunt sută la sută corecţi şi nu fac din supravegherea pe care o exercită un bun de folosinţă personală. Într-un stat cu adevărat de drept, “formula Dumbravă” este de neacceptat şi reprezintă un abuz de competenţe. Cum însă la noi lucrurile stau în mod evident altfel…