Mari dificultăţi la înlocuirea îmbătrânitei reţele de apă potabilă şi canalizare

Programul de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii în municipiul Codlea se află în prezent la al treilea an de implementare, astfel încât oraşul a devenit un adevărat şantier de la un capăt la altul.
Când a preluat mandatul de edil şef, în iunie 2012, Cătălin Muntean a propus un plan ambiţios privind modernizarea, acesta constând în principal în schimbarea conductelor de apă şi canalizare, introducerea utilităţilor în zonele unde acestea lipseau sau erau deficitare, amenajarea de noi trotuare, parcări şi spaţii verzi, dar şi asfaltarea tuturor străzilor.
Aşa se face că locuitorii sunt supuşi de câţiva ani la „grea încercare”, oraşul fiind la această oră, cum spuneam, un adevărat şantier în care săpăturile sunt vizibile mai peste tot. Desigur, disconfortul creat de zgomotele utilajelor, devierea traficului pietonal şi rutier şi altele asemenea le-a produs oamenilor şi nemulţumiri, însă condiţiile s-au schimbat şi îmbunătăţit în mare măsură. Cu toate acestea, pentru cetăţeanul de rând important este să beneficieze de servicii şi utilităţi de bună calitate, iar drumurile să fie practicabile atât pe jos cât şi cu maşina. S-au înţeles, aşadar,  sacrificiile pe care implică marile proiecte aşa cum sunt cele aflate în derulare pe raza oraşului şi, mai ales, care este impactul pe termen lung al unei vieţi ceva mai civilizate.
 

Unele intervenţii se fac după... 50 de ani
Un astfel de proiect de modernizare precum cel de la Codlea a avut un procentaj de realizare a săpăturilor de 70% escavare mecanizată şi doar 30% manuală. Există multe străzi pe care s-a lucrat sau s-a intervenit după mai bine de 50 de ani, ele fiind gândite la nivelul anilor de atunci, adică mai înguste, fără prea multe spaţii verzi şi trotuare, cu reţeua de conducte pentru utilităţi subdimensionată.
Conform proiectului de reabilitare implementat la Codlea, toată reţeaua de apă potabilă şi canalizare trebuie înlocuită. În unele locuri, s-a săpat la adâncime, evitându-se astfel traversări ale ţevilor vechi de gaz şi apă. Zeci sau chiar sute de ţevi vechi şi racorduri au trebuit reorganizate, lucrându-se în condiţii grele, infecte de multe ori, în acest haos generat de îmbătrânirea reţelelor de utilităţi de-a lungul timpului, care cedau la orice pas (vezi foto).
 

Constructorul spune că e în grafic cu lucrările
Revenind la etapele lucrărilor actuale, până ca o stradă să ajungă în faza finală în care cetăţeanul vede bordura nouă şi asfaltul pe strada sa, eventual iarba şi florile din faţa casei, a trebuit schimbată toată reţeaua de canalizare şi racordată fiecare locuinţă. După canalizare urmează apa potabilă, colectoarele pentru apa pluvială şi, nu în ultimul rând, sistemul de irigaţii pentru zone verzi. De specificat este şi faptul că nu se pot introduce ţevile de apă potabilă în aceleaşi săpături cu canalizarea, la fel cum săpăturile pentru introducerea tubulaturii pentru colectarea apei pluviale sunt altele.
Dacă e să ne referim doar la două dintre străzi, str. Şoimului şi str. Vulturului, aici s-a lucrat în condiţii extreme pentru introducerea canalizării. Au existat şi momente în care toată coloana risca să crape, fiind aruncată precum un balon la suprafaţă când o viitură a umplut şanţurile cu apă. S-au întâlnit şi situaţii în care terenul s-a surpat, cu ţevi de gaz la distanţă de numai un metru una de cealaltă. Cu toate acestea, constructorul spune că firma e în grafic cu lucrările. La finalul acestora, între 50 şi 100 de ani nu va mai trebui să schimbe nimeni conductele.