Mecanismul mecanismului

Probabil că nu puţini sunt cei care îşi imaginează că celebrul Mecanism de Control şi Verificare (MCV) la care ne închinăm ca la sfintele moaşte este un soi de biblie a democraţiei ieşită din minţile şi mâinile unor genii, în care fiecare cuvânt are acoperire în expertiză şi clarviziune. Ni-i şi imaginăm pe cei care trudesc la el câte un an, închişi în birouri spaţioase şi lucrând pe câte cinci computere deodată până când izbutesc forma finală, cea care va lumina naţia română în legătură cu progresele pe care le-a făcut pe drumul sinuos şi plin de capcane al însuşirii principiilor şi regulilor de convieţuire în măreaţa Uniune.
În realitate, lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Treaba asta de mare fineţe e dată pe mânile unor amploaiaţi care n-au călcat vreodată în România (dacă ar vrea să o facă, ar ajunge cu siguranţă la Budapesta) care în pauzele de socializare pe reţele primesc de la Bucureşti rapoarte şi analize pe care le fac amicii oengişti, răsplătiţi pentru efortul lor cu fonduri şi cu echipamente. Aceştia fac ceea ce face toată lumea: privesc ştirile de la televizor, intră pe site-urile de informaţii, îşi mai sună câte un prieten care are prieteni pe la nişte foruri şi scriu câte o notă din care reiese cât de serios şi de des se împiedică naţia pe drumul pe care mărşăluieşte. Bineînţeles că aceste rapoarte sunt critice, în special la adresa instituţiilor în care nu se află amicii lor în posturi de conducere. Nici n-ar avea vreun rost să caute altceva, pentru că ar fi imediat obrăzniciţi de băieţii de la Bruxelles pe principiul că cu veşti bune nu se face un raport.
Spre sfârşitul anului, toate aceste rapoarte şi observaţii sunt puse cap la cap pentru a alcătui un tablou care să corespundă indicaţiilor primite de la Consiliu şi de la principalele centre de putere care dau direcţia evenimentelor. Iar amploaiaţii ştiu, de pildă, că Angela Merkel a spus că nu s-au făcut încă progresele necesare pentru Schengen, aşa că ei nu vor face altceva decât să sublinieze acest aspect. Se vor uita, eventual, pe raportul de anul trecut, vor marca niscai progrese pe ici pe colo, dar pe ansamblu mai sunt multe de făcut.
Acest mecanism a fost inventat special pentru noi şi pentru bulgari, ca un fel de pisică de arătat când nu suntem cuminţi. Am acceptat, convinşi fiind la rândul nostru că Europa ne-a băgat în casa ei nu pentru că am fi meritat, ci pentru că era mai comod decât să ne lase pe dinafară. Având însă mereu la dispoziţie această condiţionare a integrării noastre depline. Ce legătură este între rezervele faţă de modul în care Parlamentul răspunde comenzilor DNA şi asigurarea frontierei exterioare a Uniunii pe care trebuie să o asigurăm noi, doar madam Merkel ştie. Aşa încât refrenul progreselor insuficiente va continua să fie fredonat, acompaniat de corul colaboratorilor locali până când Schengenul se va desfiinţa şi MCV-ul nu va mai avea obiect.
Ăsta-i mecanismul mecanismului, şi nu altul!