Mocanii săceleni, din California românească, în Muzeul de Etnografie

Transhumanţa era unul din prilejurile oierilor de a călători şi a vedea şi alte meleaguri decât cele natale. În perioade în care calul era cel mai rapid mijloc de transport, să ajungi la distanţe mari de casă era o ispravă demnă de povestit întregului sat. Mocanii săceleni s-au aventurat nu numai în zonele din jurul Braşovului, ci au ajuns până în Basarabia, considerată California României datorită faptului că cele două ţinuturi aveau cam aceeaşi producţie la multe dintre roadele pământului, deşi diferenţa de suprafaţă este una substanţială. Din acest motiv, expoziţia vernisată miercuri la Muzeul de Etnografie poartă numele de „Urmele mocanilor săceleni în California românească/Basarabia”. Expoziţia prezintă câteva familii de mocani din Săcele: Voinea, Aldea, Cîrca, Şerban-Mocanu, Tătaru şi Beşleagă, şi totodată familia Gologan, toţi oieri vestiţi, gospodari cu rost, respectaţi şi cu dragoste de ţară.
„Expoziţia este o valorificare a cercetărilor de teren pe care am făcut-o începând de anul trecut şi care a continuat anul acesta în sudul Basarabiei. Colegii noştri, împreună cu cei de la Universitatea din Cahul, Muzeul Brăilei şi Institutul de Folclor Brăiloiu au însoţit echipa noastră şi au fost în cercetări pe urmele acestor mocani săceleni, în sudul Basarabiei, în raionul Cahul”, a explicat muzeograful Alina Mandai.
Mocanii săceleni păşteau oile din primăvară până în toamnă pe păşunile alpine de pe versantele transilvănene, muntene şi moldovene ale Carpaţilor şi le iernau de toamna până primăvara în Bărăgan şi bălţile Dunării. Rolul lor în dezvoltarea economică, socială şi culturală a aşezărilor din Dobrogea şi Basarabia a fost unul pregnant. În actuala Republică Moldova, mocanii au dat peste un ţinut prosper, cu pământuri roditoare şi care dădeau belşug de hrană. Asemănarea cu California vine tocmai din bunăstarea de atunci din Basarabia. „În sudul Basarabiei noastre, teren foarte bun pentru toate culturile posibile: livezi, legume, păşuni, egal ca producţie cu California americană. Erau fructele formidabil de bune şi se făcea şi export, erau fabrici pentru prelucrarea lor. Familia Cazacu, preponderent de acolo, din satul în care tata era notar, jurist cum ar veni, a făcut foarte multe în această Californie a noastră, predominant în judeţul Cahul şi oamenii erau gospodari, tot ce se producea pe terenul lor era valorificat”, a explicat Dumitru Voinea, urmaşul familiei Voinea care mergea cu oile în Basarabia.

Urmele lor au rămas până astăzi în memoria locuitorilor, pe cruci în cimitire, în înscrisuri, în edificii, în nume de străzi. Mocanii n-au adus cu ei doar turmele de oi, dar şi graiul românesc, datinile, obiceiurile şi cântecele lor care s-au regăsit în timp în satele dunărene şi dobrogene. Familia Gologan a fost noutatea descoperită de muzeografi pentru această expoziţie. „Ceea ce am avut nou – şi vrem doar să punctăm, pentru că surpriza va fi în Săcele – este această familie Gologan, o altă familie de care am dat în ultimul timp în Săcele, urmaşii acestei familii fiind foarte renumiţi, unul dintre ei fiind şi primar al Braşovului”, a mai arătat Alina Mandai.
Expoziţia este o a doua parte a studiului, prima parte fiind prezentată în 2013 iar tema a fost „Urmele mocanilor săceleni în Dobrogea”.