„Ne-a scăpat esenţialul, la putere au rămas aceiaşi”

Parastas în Cimitirul Eroilor Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Preşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Veştea, şi vicepreşedintele CJ Adrian Gabor.

Reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, revoluţionari, urmaşi ai eroilor Revoluţiei, dar şi elevi au participat, în Cimitirul Eroilor, din Centrul Istoric, la un ceremonial religios în memoria celor ce-şi dorm aici somnul de veci. Reprezentanţii instituţiilor au depus coroane şi au amintit de sacrificiul eroilor. „Se cuvine să le aducem un pios omagiu celor care au murit la Revoluţie pentru că au avut un curaj imens pentru ca noi să fim azi liberi”, a declarat Ciprian Băncilă, prefect judeţul Braşov. „Ceea ce s-a întâmplat în `89 este un act de vitejie, un act de curaj. Dumnezeu să-i odihnească pe cei care s-au sacrificat pentru ca noi să ne putem exprima liberi”, a spus şi preşedintele Consiliului Judeţean, Adrian Veştea.
Prezentă la ceremonial a fost şi Etelka Babeş, soţia lui Liviu Cornel Babeş, care şi-a dat foc pe pârtia Bradul, din Poiana Braşov, trăgând un semnal de alarmă asupra condiţiilor impuse de regimul totalitar. La ceremonial a participat şi Octav Bjoza, preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România şi secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România între 1945 și 1989.  „În decembrie 89 au fost nişte evenimente pe care o parte dintre noi le-au numit pe bună dreptate revoluţie, iar alţii au considerat că după 22 s-ar fi întâmplat cu totul altceva. Nu are vreo relevanţă acest fapt. Important este că atunci a fost un act de mare curaj pe tot întinsul României, a fost răsturnat un regim totalitar. A fost o greşeală a noastră că nu am ştiut să fim uniţi atunci şi ne-a scăpat esenţialul, la putere au rămas aceiaşi”, a sintetizat Octav Bjoza.

După 27 de ani, nu se cunosc încă vinovaţii oficiali pentru baia de sânge de atunci. Este încă regretul urmaşilor celor care au murit atunci, care îşi plâng părinţii, copiii, soţii în fiecare zi, cu toate că ţara îşi aminteşte de ei o zi pe an.  Dosarul Revoluţiei s-a redeschis, dar pare să stea în loc. Urmaşii eroilor sunt din ce în ce mai puţin convinşi că se vor găsi vreodată vinovaţii. Unui braşovean i-a murit băiatul în 29 decembrie 1989. Avea 20 de ani, era în armată şi mai avea o lună până la liberare. N-a mai avut această şansă. „S-au tras cartuşe multe, prin geamuri, pereţi. Paturile erau supraînălţate, aşa era în unitate, şi băiatul meu a fost împuşcat în cap, 2 cartuşe au rămas în cap, în creierul mic”, povesteşte braşoveanul. Nu mai speră că se va face dreptate. „Au trecut 27 de ani şi ţara parcă tot în jos e...”, spune acesta.
La fel de lipsit de speranţă este un alt braşovean, care îşi plânge tatăl şi un frate. „Dreptatea doar Dumnezeu o face”, este crezul pe care îl are.
Văduvele, orfanii şi părinţii neconsolaţi îşi doresc ca măcar copiii lor să trăiască ziua în care vor afla numele vinovaţilor pentru toate câte au fost în acele zile...

Octav Bjoza, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România între 1945 şi 1989.

Etelka Babeş, soţia lui Liviu Cornel Babeş, care şi-a dat foc pe pârtia Bradul pe 2 martie 1989, lăsând în urma lui o pancartă cu un mesaj greu de înţeles pentru cei mai mulţi: „Stop Mörder! Braşov = Auschwitz”.