O noapte şi o zi cu Sânzienele

În calendarul popular, ziua de mâine, 24 iunie este cunoscută drept ziua de Sânziene sau Drăgaica. Tot pe 24 iunie, credincioşii creştin ortodocşi sărbătoresc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Sânzienele îşi au originea într-un stravechi cult al soarelui, iar în unele zone, sărbătoarea se mai numeşte şi „Cap de vară". Potrivit etnologului Marcel Lutic „ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc".
Fetele îşi pun sub pernă floarea parfumată sau busuioc pentru a-şi visa ursitul, întocmai  ca în noaptea Sfântului Andrei. Tot în preajma Sânzienelor, fetele tinere care îşi căutau sortitul aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiş, fata urma să se mărite chiar în acel an, iar dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă, pentru a şti câţi ani mai are de aşteptat.
O floare de sânziană e lăsată la poartă şi pentru fiecare membru din gospodărie. Dacă dimineaţa vreuna din ele se ofileşte, posesorul ei va pleca pe lumea de dincolo înaintea celorlalţi. Femeile căsătorite îşi înfăşurau mijlocul cu flori de sânziene, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât şi femeile îşi puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor.
În tradiţia populară, se credea că, odată cu drăgaicele, juca şi soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei. În ziua de Sânziene nimeni nu are voie să lucreze. În cazul în care nu li se acordă respectul cuvenit, devin malefice, întocmai Rusaliilor sau ielelor.
În multe zone din ţară, în ziua de Sânziene se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânziene.