Până miercuri, nu se dă nimic cu împrumut, pentru că îţi dai belşugul din casă

CHIRALEISA, ULTIMUL STRIGĂT AL SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ. În zilele dinaintea sărbătorii Botezului Domnului, creştinii ortodocşi aşteptă preotul pentru a le bincuvânta casele cu Agheasma Mare. În unele zone, copiii sunt cei care anunţă venirea preotului cu ajunul Bobotezei, prin strigătul „Chiraleisa!” (în traducere, Doamne miluiește).

Credincioşii prăznuiesc, în aceste zile, Boboteaza, perioadă care marchează şi încheierea sărbătorilor de iarnă. Serbările Bobotezei ţin trei zile: azi, în ajun, se ţine post negru, se sfinţeşte casa, iar fetele nemăritate îşi pot visa ursitul. Mâine, în ziua Bobotezei, se sfinţesc apele, iar miercuri, pe 7 ianuarie e ziua Sfântului Ion.

Nouă zile nu se spală rufe
În ajunul Bobotezei, preotul, însoţit de dascăl şi un grup de copii, umblă din casă în casă cu crucea şi sfinţeşte cu agheasmă din mănunchi de busuioc toate camerele şi acareturile gospodăriei. Se spune că apa sfinţită are puteri miraculoase: alungă spiritele rele, bolile şi nu se strică niciodată. De aceea, Boboteaza este o sărbătoare a apei care este sfântă în următoarele nouă zile.
Începând de azi, gospodinele trebuie să renunţe la spălat rufe pentru că se consideră că apa este sfinţită şi nu trebuie aruncată. Şi tot începând de astăzi, timp de 3 zile, cât se sărbătoreşte Boboteaza, amânaţi certurile în casă şi accesele de generozitate: nu se dă nimic cu împrumut, pentru că se dă belşugul din casă.
La sate, înainte de aprinderea focului, se strâng cenuşa din sobă şi gunoiul din casă, se păstrează până în primăvară, când se presară pe straturile cu legume, despre care se crede că vor fi mai rodnice.

Astăzi se posteşte ca în Vinerea Mare
Ajunul Bobotezei se serbează prin post negru. În noaptea dinaintea Bobotezei se deschid cerurile şi Dumnezeu îndeplineşte rugăciunile celor care au privegheat şi au postit. Mai ales fetele şi flăcăii de însurat ţin această zi ca să-şi ghicească ursitul.
În ajunul Bobotezei se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa de post din ajunul Crăciunului, Boboteaza fiind de altfel numită în popor şi Crăciunul mic. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă”. Alta dată, după ce preotul rostea Troparul Botezului şi stropea cu agheasmă în casă şi pe gospodari, era invitat să se aşeze pe laviţă. Sub lăicerul de pe laviţă erau aşezate, din timp, boabe de porumb - „ca să stea cloştile pe ouă” - şi busuioc - „ca să vină peţitorii”.

Mâine se sfinţesc apele
Mâine, în ziua de Bobotează, are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, şi în zilele noastre, cu multă atenţie, în fiecare comunitate. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spaţiu mai larg - unde sa fie cel puţin o fântână -, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea în vase mari de lemn şi, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheaţă. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se află în mod normal în curtea bisericii, se desfăşoară întreg ceremonialul religios, la care participa toată suflarea comunităţii. După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean îşi ia apa sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei striga „Chiraleisa” - pentru belşugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului - şi toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunşi acasă, oamenii sfinţesc cu agheasmă şura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casa şi interiorul casei.

O sărbătoare la fel de importantă ca Paştele şi Crăciunul
Boboteaza intră în suita celor 12 sărbători importante creştine şi e menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Isus să păşească în viaţa publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucât în această zi Isus s-a prezentat pentru prima dată în lume, sărbătoarea se mai numeşte şi Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Întrupat.
Evenimentul Botezului este descris de către toţi evangheliştii. Matei ne relatează că Isus a venit din Galileea la râul Iordan unde boteza Ioan Botezătorul, cerând să fie şi el botezat. Ioan i-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi tu vii la mine” (Matei 3, 14), iar la răspunsul lui Isus că aşa se cuvine, a fost botezat în cele din urmă de către Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei componente ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Isus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul său.

Ger şi viscol, semn de an bogat
Străbunii spun că astăzi, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, dacă pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. Totodată, se spune că vremea din ziua de Bobotează prezice ce fel de an va fi. Dacă plouă se prevesteşte o iarnă lungă, timpul frumos arată o vară frumoasă, iar dacă va fi cald ne aşteaptă un an secetos. Din contră, dacă bate crivăţul este semn că vor fi roade bogate, iar dacă va curge din streaşină se va face vin bun.

Fetele au trei zile la dispoziţie pentru a-şi afla ursitul
Fetele de măritat obişnuiesc ca în cele trei zile cât se sărbătoreşte Boboteaza să îşi pună sub pernă fire de busuioc sfinţit din mănunchiul cu care preotul a stropit prin casă. În acest fel îşi vor afla ursitul. De asemenea, tradiţia populară spune că fetele care cad pe gheaţă astăzi se vor căsători în acest an.
În ajunul Bobotezei, la miezul nopţii, fetele iau lumânarea, o lipesc de un pahar cu apa, în care aruncă verigheta unei femei măritate care avea primul copil, băiat. Duc paharul într-o cameră întunecoasă, aprind lumânarea iar inelul din fundul paharului le arată chipul alesului sau ursitei.
Se mai pun într-o farfurie cu apă două lumânări: a fetei şi a alesului inimii. Dacă lumânările pluteau una spre cealaltă întâlnindu-se, înseamnă că fata se va căsători cu cele care îl iubeşte.
Fetele pregătite de măritiş leagă pe inelar fir roşu de mătase, numără parii de la gard, scot diferite obiecte de sub farfurii,  ghicesc în oglindă, răscolesc în focul din vatră pentru a ieşi scântei: „Cum sar scânteile din jăratic, aşa să scânteie şi inima lui; şi nu înteţesc focul, ci înteţesc inima lui!”.

Mâncăruri specifice de Bobotează
După ziua de Ajun în care se ţine post ca în Vinerea Mare, tradiţia ne spune că de Bobotează se mănâncă piftie şi grâu fiert şi se bea vin roşu.
Amintind de îngheţurile Bobotezei, când temperaturile reci culminează în perioada de iarnă, se prepară mai întâi piftiile. Acestea preparate din picioare de porc, urechi, guşă, muşchi şi aromate cu usturoi trebuiesc pregătite şi aşezate pe foc în ziua în care intră Preotul cu Botezul ca să sfinţească cu Sfânta Aghiazmă Mare întreaga gospodărie. Nu lipsesc sarmalele şi carnea friptă cu cârnaţi. Dulciurile obişnuite sunt lipiile, preparate cu aluat de cozonac şi unse cu ou şi smântână. Lipiile altfel obţinute se servesc tradiţional la mesele de botez ale creştinilor, amintind de turtele făcute pentru Domnul Iisus Hristos de Maica Preacesta în timpul Fugii în Egipt. Alături de ele se pot mânca prăjituri şi cozonaci.