Curs BNR

1 EUR = 4.9764 RON

1 USD = 4.6500 RON

1 GBP = 5.8180 RON

1 XAU = 344.1075 RON

1 AED = 1.2660 RON

1 AUD = 3.0368 RON

1 BGN = 2.5444 RON

1 BRL = 0.8953 RON

1 CAD = 3.3893 RON

1 CHF = 5.0964 RON

1 CNY = 0.6422 RON

1 CZK = 0.1980 RON

1 DKK = 0.6671 RON

1 EGP = 0.0968 RON

1 HUF = 1.2774 RON

1 INR = 0.0557 RON

1 JPY = 2.9944 RON

1 KRW = 0.3380 RON

1 MDL = 0.2617 RON

1 MXN = 0.2743 RON

1 NOK = 0.4198 RON

1 NZD = 2.7572 RON

1 PLN = 1.1482 RON

1 RSD = 0.0425 RON

1 RUB = 0.0504 RON

1 SEK = 0.4254 RON

1 TRY = 0.1436 RON

1 UAH = 0.1175 RON

1 XDR = 6.1277 RON

1 ZAR = 0.2497 RON

Editia 8174 - 02 mai 12:56

Pandemia şi ceremonia 15 noiembrie 1987: Marcare scurtă şi la obiect, cu depunere de coroane şi mesaje în proiecţii laser pe cerul Braşovului

Autor: Petra VÂRLAN

Publicat la 16 noiembrie 2020

Plus un film online gratuit

Pandemia şi ceremonia 15 noiembrie 1987: Marcare scurtă şi la obiect, cu depunere de coroane şi mesaje în proiecţii laser pe cerul Braşovului

În pandemie, marcarea momentului 15 Noiembrie 1987 s-a făcut scurt, simplu şi la obiect. Fără slujbă religioasă, fără ceremonii, fără invitaţi de rang. Înainte de prânz, câţiva reprezentanţi ai Asociaţiei 15 Noiembrie, dar şi foşti deţinuţi politic, reprezentanţi ai revoluţionarilor şi reprezentanţi ai autorităţilor judeţene şi locale au ajuns la troiţa de la Spitalul Judeţean, acolo unde an de an era anunţat un întreg ceremonial. Troiţa de la Spitalul Judeţean este semnificativă şi nu întâmplător. „În dreptul Spitalului, mişcarea noastră socială a luat o întorsătură foarte mare. Cineva din grupul nostru a cântat „Deşteaptă-te, române”. Ei, după ce am cântat, pentru prima dată în România, din 1945, s-a auzit „Jos comunismul!”, „Jos Ceauşescu!”. De la revendicările noastre sociale, vrem mâncare, vrem căldură, aici se ajunsese”, îşi aminteşte Marius Boeriu, în 1987 un tânăr angajat al Uzinei din Steagu, care intra, atunci, în schimbul 1. Azi, Marius Boeriu este preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987.
La depunerea de coroane, singurul care a vorbit în faţa celor prezenţi a fost Marius Boeriu. În alţi ani erau invitate şi alte oficialităţi.
Tot pentru a marca momentul 15 noiembrie 1987 şi a omagia curajul muncitorilor braşoveni, ieri, în centrul oraşului au fost proiecţii laser cu mesaje speciale.
În plus, tot ieri, oricine a putut urmări online, gratuit, filmul despre Revolta muncitorilor braşoveni – „Braşov 1987 – doi ani prea devreme”. Un film realizat de TVR, Muzeul Judeţean de Istorie şi Asociaţia 15 Noiembrie 1987.

Un pic de istorie
Duminică, 15 Noiembrie 1987 este „ziua care nu se uită”. Aşa o numesc „novembriştii” şi nu doar ei. Este şi ziua pe care nu o regretă. În ciuda faptului că au fost la doar câţiva paşi de moarte, au fost bătuţi, schingiuiţi, urmăriţi. Însă, a fost şi ziua care a dat un semnal ce avea să se împlinească doi ani mai târziu. Regimul poate fi răsturnat. Susţinere nu mai era nici măcar la oamenii pe care regimul pretindea că-i apără şi-i ocroteşte – muncitorii.
Totul a început din seara de 14 noiembrie 1987. Muncitorii din schimbul 3, de la uzina „Steagu Roşu” opreau lucrul, după ce au văzut fluturaşii de salariu. Iar aveau reţineri pe salariu şi erau mulţi care plecau acasă cu foarte puţini bani. Magazinele erau goale mai tot timpul, cozile la alimente se formau în creierii nopţii pentru a prinde mai nimic, energia electrică şi gazul erau date cu porţia. Era planul iniţiat cu câţiva ani înainte, de Ceauşescu, de reducere a datoriei externe, pe care-l simţeau românii de rând până în măduva oaselor. Pe acest fond, muncitorii braşoveni primeau fluturaşii cu salariile reduse. Au decis, spontan, să nu mai lucreze şi au cerut explicaţii conducerii întreprinderii, nemulţumitoare, spun  ei. La ora 7 a venit schimbul 1. Nemulţumirile au luat amploare. Mânaţi de lipsuri, muncitorii s-au organizat şi au plecat spre centrul oraşului, spre Judeţeana de partid. Era şi ziua alegerilor atunci, la 15 noiembrie 1987. Pe drum, muncitorii îşi strigau revendicările sociale şi numeroşi braşoveni li s-au alăturat pe parcurs. La Spitalul Judeţean, revendicările sociale ale muncitorilor s-au transformat într-un protest împotriva regimului. Acolo au început muncitorii să strige „Jos comunismul!”, „Jos Ceauşescu!”, au spus „Tatăl nostru” şi tot acolo s-a cântat „Desteaptă-te, române!”. Asta într-o vreme în care regimul nu dădea niciun semn că s-ar clătina. La Prefectură, au ajuns aproximativ 10.000 de muncitori. Ei au dat jos afişele cu Ceauşescu, au ars portretul lui şi au expus belşugul de alimente pregătit pentru aparatul de partid, ce avea în sarcină alegerile: caşcavaluri, salamuri, dar şi fructe exotice pe care tinerii de pe atunci nici măcar nu le mai văzuseră. În cele din urmă, a intervenit Securitatea. Au fost făcute sute de arestări şi au început anchetele şi schingiurile. Unii au fost atât de rău bătuţi de torţionarii lor, încât nu au mai fost recunoscuţi nici de prieteni. În cele din urmă au fost condamnaţi 61 de „huligani”, aşa cum îi numea regimul. Doar intervenţia din afara graniţelor a făcut să nu fie executaţi muncitorii. Regimul, însă, i-a deportat în alte oraşe. Nici acum nu există o condamnare a torţionarilor  „novembriştilor” şi asta e cea mai mare mâhnire a celor ce au avut de suferit atunci.

CITEŞTE ŞI: 33 de kilometri pentru 33 de ani: Şi totuşi a fost Crosul 15 Noiembrie, cu 1 participant şi 1 băgător de seamă

+6 -1

Comentarii

'Willy'

2020-11-16 10:58:15


'@Dan In strada cand ai iesit ultima oara? Nu votezi si gata, te culci pe o ureche timp de 4-5 ani. Mai si verifici ce se intampla cu votul tau si cand apar neregului iesi in strada si faci corectia. Ok?'

'Eulescu'

2020-11-16 06:21:27


'@Dan..Pentru cei care au uitat, în 1987 și în 1989, În România nu aveam următoarele: alegeri libere, dreptul de a călători (aproape de loc), dreptul de a munci oriunde în Europa, mâncare, căldură, apă caldă, căldură în calorifere, gaz metan (iarna abia ardea focul la aragaz), benzină, medicamente, presă liberă, dreptul de a înjura oriunde și oricât conducerea, televiziune etc. etc. lista poate continua. Deci, a meritat ca oamenii să iasă în stradă, ce zici ? Eu zic că da. Să spunem că la Brașov în 1987 au ieșit muncitorii în stradă pentru că nu au primit salariile, deci nu pentru cine știe ce idealuri. Asta nu le scade din meritul de a fi fost niște eroi în acea vreme. Și eroi au rămas, cinste lor !'

'Willy'

2020-11-16 01:02:47


'Sa ne reamintim un pic. https://bzb.ro/stire/marsul-demnitatii-la-brasov-cu-debarcati-din-prahova-dambovita-giurgiu-bucuresti-a137856'

'Dan'

2020-11-15 23:06:45


'Multi au murit si suferit in 87, la fel si in 89. Daca ar fi stiut ei ce o sa urmeze, 30 de ani de furt continuu, de distrugere sistematica a tarii, de umilire totala a populatiei, din partea acelorasi comunisti, oare ar mai fi iesit in strada??? Eu cred ca nu, si-ar fi bagat picioarele si ar fi stat linistiti acasa. Sa mori pt niste idealuri, iar niste banditi care se tot schimba intre ei de 30 de ani, jefuiesc tara, asta da ironie a sortii!'

Adaugă un comentariu

(nu va aparea pe site)
loading

Din aceeași categorie