„Plângea. Mi-a spus că îi vine să se sinucidă de durere”

O tânără din Braşov, studentă în anul 5 la Medicină, s-a deplasat la Bucureşti, unde ajută ca voluntar la îngrijirea răniţilor la Spitalul de Arşi, relatând apoi experienţa pe blogul său. „Am ales să scriu, deoarece la 3 zile după teroarea din Colectiv, încă nu am reuşit să îmi descarc sufletul de ceea ce am văzut. Am aflat şi în 10 minute eram ieşită în stradă. Stau la 2 minute de Spitalul de Arşi şi fără să mă gândesc de 2 ori, am fugit efectiv din casă cu costumul de spital în ghiozdan. Am ajuns la secţia de ATI a spitalului. Nu voi descrie ce am văzut. Pe moment a fost un şoc. Am stat toata ziua, de la 7 până la 16.00 în picioare şi am ajutat la pansat. La un moment dat am luat o pauză şi m-am dus pe secţia de arşi să «vizitez» pacienţii. Am întâlnit-o pe EA, înfăşurată din cap până la genunchi în feşe, cu faţa umflată, incapabilă de orice mişcare. I-am dat apă, i-am dat de mâncare atât cât organismul ei a putut să primească. Plângea. Mi-a spus că îi vine să se sinucidă de durere. Plângea de durere şi gemea, nu se putea zvârcoli de durere şi atunci m-a rugat să vorbesc cu ea, să îi spun tot ce îmi trece prin cap. M-am aşezat ca piticul lângă patul ei şi am început să îi povestesc de mine, de pisica mea, de căţei, de părinţi, de colegi, de absolut tot. După o oră nu mai aveam idei şi atunci am auzit cuvintele care nu vor ieşi niciodată din mintea mea: Te rog nu te opri!”, povesteşte tânăra, care a ajuns acasă frântă de oboseală şi nu a putut adormi, auzind mereu cuvintele victimei. S-a întors a doua zi la spital. „Mai aveam idei ce să îi povestesc şi încă puţină tărie de caracter să nu cad în genunchi. Am intrat în salon şi am văzut-o stând pe diagonala patului, schimbată la faţă. M-am uitat către pieptul ei şi atunci am ştiut. Nu o mai durea. Simt că o parte din minte a murit. Am iubit-o”, a scris Ema Onisâi (foto) pe blog.