Povestea poliţistului german originar din Braşov, care a venit în sprijinul diasporei din Munchen, la alegerile de duminică

După alegerile pentru Parlamentul European, imaginea unui poliţist münchenez în lacrimi, în faţa consulatului român din oraşul german, a devenit una memorabilă. Acesta făcea parte dintr-o echipă a Forţelor Speciale Bavareze chemată să reinstaleze ordinea în jurul instituţiei unde câteva mii de compatrioţi au încercat să voteze, mulţi fără succes. Martin este originar din judeţul Braşov, mai exact din satul Viscri, devenit deja celebru datorită Prinţului Charles.
Jurnalistul Vlad Ursulean a scris, duminică seară, că poliţistul li s-a adresat celor din coadă în limba română pentru a-i organiza în interiorul unui perimetru trasat cu ajutorul unor garduri, în aşa fel încât să se considere că sunt pe teritoriul consulatului şi să poată vota mai târziu. Postarea s-a viralizat în câteva ore.

De la doi ani stabilit în Germania
Publicaţia Pressone a discutat cu Martin la două zile după alegeri. Între timp, două localuri din Braşov, Rockstadt şi Kruhnen Musik Halle, au anunţat că agentul a devenit cetăţean de onoare al celor două cluburi şi va beneficia de consumaţie gratuită.
Născut în oraşul de sub Tâmpa, într-o familie de saşi, Martin a venit la doi ani în Germania. Familia lui a emigrat după Revoluţie, pentru că tatăl şi-a dorit „mai multă democraţie şi mai puţină corupţie”. Poliţistul, în vârstă de 31 de ani, a explicat reacţia lui de duminică. În 2014, la alegerile prezidenţiale, aşteptase timp de 8 ore alături de soţia sa pentru ca ea să poată vota. N-a reuşit.
„Cinci ani mai târziu, mă uitam la aceiaşi români stând la coadă fără să-şi poată exercita un drept elementar. Colegilor mei nemţi nu le venea să creadă că aşa ceva e posibil. Familia mea se trage din minunatul Viscri. Eu m-am născut la Braşov şi mi-am petrecut primii doi ani din viaţă acolo. După Revoluţie, părinţii mei au decis să emigreze în Germania. Și-au făcut bagajele şi au plecat cu cei patru copii în speranţa unei vieţi mai bune. Tatăl meu spunea, pe scurt, că îşi dorea mai multă democraţie şi mai puţină corupţie. N-am discutat niciodată cu ei dacă a fost o decizie greu de luat. La acea vreme, întreaga populaţie se afla într-o situaţie critică, iar părinţii mei nu au făcut altceva decât să încerce să ne ofere nouă, copiilor, un viitor mai bun cu toate libertăţile pe care le avem astăzi în Europa, fără represiunea statului”, povesteşte Martin în interviul acordat Pressone.

Rădăcinile mele sunt româneşti
Copil fiind a descoperit satul Visri în vacanţele din copilărie, când revenea în România. „Pe la 6 ani am început să cuprind şi să înţeleg câte ceva din dimensiunea emigrării. Până atunci, nu aveam nici cea mai mică idee că ne-am mutat dintr-o ţară în alta. Copil fiind, am descoperit România în vacanţele mele la Viscri. Pe atunci era un loc care promitea aventură şi mistere la tot pasul. N-a existat acea nostalgie pe care s-o fi preluat din poveştile părinţilor. Mergeam aproape în fiecare an, am putut să-mi fac propria imagine şi să sap adânc după rădăcinile mele. Aşa a redevenit România o parte din mine, şi sunt fericit că părinţii mi-au oferit această experienţă. Ca adolescent am început să mă identific mai mult cu satul meu şi să încep să am sentimentul că la Viscri sunt acasă. Am crescut în Germania, am o mulţime de prieteni aici, am fost tratat bine şi corect toată viaţa mea. Datorez enorm Germaniei şi sunt mândru că am putut să trăiesc aici. Dar rădăcinile mele sunt româneşti. De fiecare dată când trebuie să mă prezint cuiva, adaug imediat după ce-mi rostesc numele faptul că vin din România. Sunt mândru de legăturile mele cu o ţară atât de frumoasă şi prietenoasă”, spune poliţistul.

„Mulţi dintre colegii germani din Poliţie au ajuns să cunoască acest loc din Transilvania”
Lui Martin îi place să revină de fiecare dată la Viscri pentru a se întâlni cu familia, dar şi prietenii de-o viaţă ai părinţilor săi. „Părinţii mei au lăsat în urmă, la Viscri, mulţi prieteni şi membri ai familiei. Aşa că, o dată la două veri, avem o întâlnire în sat. Aproape toţi cei emigraţi de-a lungul vremurilor se întorc acasă să sărbătorească împreună apartenenţa la acea comunitate. Eu ajung în România o dată sau de două ori pe an. Sunt căsătorit cu prietena mea din copilărie. Ea e din Viscri. La nunta noastră, din 2014, mulţi dintre colegii germani din Poliţie au ajuns să cunoască acest loc din Transilvania. S-au întors apoi cu familiile lor în vacanţe”, a destăinuit Martin.