Puşcaş vrea să facă opt centre regionale, un fel de Luceafărul, din trecut

Marcel Puşcaş (foto), directorul Direcţiei Dezvoltare Regională din cadrul Federaţiei Române de Fotbal, a vorbit despre proiectele FRF, despre încercarea forului pe care îl reprezintă de a revitaliza sportul rege. „Am fost atribuit cu sarcina de a face aceste centre regionale de excelenţă.  În ultimii 25 de ani, foarte puţine am reuşit la nivelul juniorilor. Aceasta nu era neapărat treaba Federaţiei. Modelele fotbalului românesc au fost două. Prima oară, în 1962 şi Luceafărul, proiect din 1978. Calificarea din 1990 la Mondial se datorează 100% centrului Luceafărul. România este împărţită în 8 regiuni. Vrem să facem în fiecare regiune un astfel de centru. În fotbalul nostru sunt multe goluri. Acum arătăm ca un avion cu o aripă şi aceste lucruri trebuie legate. Federaţia este suma cluburilor existente pe teritoriul României. Cluburile decid ceea ce se întâmplă. Federaţia nu înseamnă Burleanu, Chivorchian sau Puşcaş. Noi suntem nişte slujbaşi puşi acolo să sprijinim această activitate, dar nu poţi sprijini peste dorinţa membrilor afiliaţi. Nu s-a dorit prezenţa a doi juniori în teren la liga a treia şi unul la liga adoua. Dacă la acest nivel nu pot evolua copii foarte talentaţi, cluburile nu îi ajută. La Salonta a fost o selecţie pentru câteva judeţe din zonă şi nu a avenit niciun club să urmărească tinerii jucători. Am făcut o statistică şi am văzut că tinerii care au plecat în străinătate în ultimii ani, cel mai de succes joacă în liga a treia italiană”.

De ce a fost demis antrenorul  Doru Isac
„Odată reactivată Comisia Tehnică am încercat să mergem şi pe varianta CV-urilor, pentru că toţi antrenorii au fost aleşi aşa. Domnul Doru Isac a lucrat în Japonia, în Franţa, la tineret, cu un CV impresionant. A răspuns bine, însă noi am omis că trebuie făcută diferenţa între antrenorul de club şi cel de naţională. El a vrut selecţie la nivelul întregii ţări şi i-am pus la dispoziţie această posibilitate. A avut tot ce şi-a dorit. Ce nu a prevăzut este o componentă esenţială într-un joc colectiv, omogenitatea. Nu poţi să schimbi 18 jucători din 21 în doar două luni”.