Radiografia săptămânii politice: Pas cu pas

Primul pas: Preşedintele Iohannis a provocat un adevărat şoc, atât în tabăra Opoziţiei, cât şi a Puterii, nominalizând propunerea de premier a Coaliţiei, prin Viorica Dăncilă. Dacă PSD îşi luase unele măsuri de prevedere, vehiculând ideea că în caz de de refuz va declanşa procedura de suspendare, partidele din Opoziţie îşi puseseră toate speranţele, dacă nu în acceptarea unor propuneri proprii (pe care de altfel nici nu le-au făcut) măcar într-un refuz care să ducă la alegeri anticipate. Iohannis a făcut de data aceasta un calcul la rece, constituţional, şi a preferat să-şi dezamăgească suporterii ( cu riscul pierderii de like-uri pe internet) evitând o criză cu consecinţe asupra ecomnomiei, deja încercată de experimentele fiscale ale precedentelor guverne.

Al doilea pas: Odată cu nominalizarea Vioricăi Dăncilă, au început tratativele interne pentru formarea noii echipe guvernamentale şi pentru „cârpirea” programului de guvernare. ALDE (în creştere vizibilă în sondaje) a pus piciorul în prag şi a declarat că nu doreşte portofolii în plus, dar nici în minus şi că este mulţumit de prestaţia reprezentanţilor săi. Prima clarificare au adus-o demisiile din „echipa Tudose” - Ciolacu şi Nica - şi previzibila eliminare a celorlaţi susţinători imprudenţi ai acestuia - între care Stroe, Pleşoianu, Dobre şi Petrea. Va reveni Rovana Plumb, iar Ecaterina Andonescu îl va înlocui pe Pop. „Bătuţi în cuie” sunt Daea, Olguţa Vasilescu, Carmen Dan, Mihai Fifor. La Cutură este posibil să vină un profesionist - Octavian Ştireanu. Formula se va definitiva luni, în CExN.

Al treilea pas: PSD s-a aflat în faţa unui al doilea episod jenant: acela de a scăpa de propriul său premier, cu orice preţ! De data aceasta doar prin retragerea sprijinului politic, fără a mai fi nevoie de o caraghioasă moţiune de cenzură, ca în cazul lui Grindeanu. După ce şi-a arătat muşcchii prin nişte studiouri TV, Tudose (ghidonat, pare-se, de „toxicul” Lucian Pahonţu de la SPP) încurajat de o grupare care însă nu a avut curajul să meargă alături de el până la capăt, a fost pus în situaţia de a suporta o decizie de genul „care pe care”. Ori el, ori Carmen Dan. A cîştigat la scor Carmen Dan, adică Dragnea, iar Tudose nu a avut altă soluţie decât aceea de a se retrage cu coada între picioare, ca un soldat disciplinat, conservându-şi măcar funcţia de vicepreşedinte al partidului (cât se va mai putea). Nu lasă în urmă decât câteva scandaluri şi expresii memorabile, întărind ideea că a ajuns în fruntea guvernului absolut din întâmplare.

Al patrulea pas: Anunţată cu multă vreme înainte şi pregătită ca un eveniment de prima mână (prima vizită din istorie a unui premier al celei de-a treia puteri economice a lumii) vizita lui Abe s-a transformat într-un eşec memorabil. Pur şi simplu, nici acesta şi nici impresionanta echipă de oameni de afaceri care l-a însoţit nu au avut un interlocutor avizat. Nu că Tudose ar fi reprezentat vreo garanţie de seriozitate, ci pentru că era un extraordinar prilej de a se deschide căi de comunicare şi de cooperare de care România are nevoie ca de aer.

Criza internă - care nu a putut fi nici evitată şi nici amânată - a transformat vizita de lucru a delegaţiei japoneze într-una de plăcere în care premierul Abe a făcut schimburi protocolare de mesaje cu Iohannis  şi a fost delectat cu vizitarea Grădinii Japoneze din Herăstrău în compania Gabrielei Pandele. Astfel, proiecte de mare anvergură - precum podul de la Brăila sau linia de metrou spre Otopeni, faţă de care japonezii îşi manifestaseră interesul -vor trebui să mai aştepte, fără garanţia că vor mai prinde o ocazie ca aceasta.

Ultimul pas: „Tinerii frumoşi şi liberi” care îşi făcuseră din Iohannis un idol, au fost crunt dezamăgiţi. S-au simţit chiar trădaţi şi primul lor impuls a fost să mute protestul din Piaţa Victoriei la Palatul Cotroceni, întrebându-l retoric pe preşedinte „de ce?”. De ce a nominalizat-o pe Viorica Dăncilă? De ce a preferat să scadă presiunea, în loc s-o crească? De ce a „pactizat” cu Dragnea?

Răspunsul este cât se poate de simplu: pentru că se apropie alegerile prezidenţiale şi, dacă doreşte un nou mandat, Iohannis nu-l va putea obţine de la exaltaţii din stradă care, de regulă, nu merg la vot, pentru că acolo nu pot să-şi exhibe imaginaţia şi creativitatea.