Reka Szabo – Lazăr și cele 13 medalii internaționale

De-a lungul anilor, Brașovul a fost unul dintre cele mai puternice centre sportive ale țării. Pe aceste meleaguri au crescut și au pornit în cele patru zări, la marile întreceri internaționale, sportivi care au adus glorie sportului românesc. Printre sporturile care se află la mare înălțime este scrima care a dat țării o întreagă pleiadă de antrenori de renume, iar dintre aceștia 36 se află răspândiți în toate punctele cardinale ale globului. Dintre aceștia i-aș aminti pe Ladislau Rohoni, pe Mihai Ticușan și lista ar putea continua. Sportivii, pentru care s-a cântat imnul, plecați de la fostul club sportiv Tractorul nu pot fi uitați: Mihai Covaliu, campion olimpic la Seul sau soții Szabo, Reka Lazăr și Vilmoș. Mai zilele trecute ne-a vizitat la redacție Reka Lazăr – Szabo, poate cea mai titrată sportivă brașoveană la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Campionatele Europene, împreună cu fostul președinte al desființatului Club Sportiv Tractorul, Petre – Cicerone Dumitrescu. Am depănat împreună amintiri despre ceea ce a însemnat scrima brașoveană în arealul românesc, de-a lungul multor ani de succese. Cum era să dispară scrima brașoveană? Fostul președinte tractorist, Petre Dumitrescu, a ținut să ne readucă aminte felul în care a fost foarte aproape să dispară scrima brașoveană. „În 1974 am fost numit vicepreședinte salariat al CS Tractorul. Fiind club de categoria a doua, președintele era de onoare, nesalariat și a fost numit Gheorghe Ferariu. La nici o lună de la investirea mea, m-am trezit cu vizita șefului Sportului de UGSR (forul care subvenționa clubul), Kertesz Efrem, care venea cu un ordin al președintelui acestui for, Petrescu, nimeni altul decât fratele Elenei Ceaușescu. Ordinul era de a se desființa scrima și tenisul de câmp, pentru că ar fi fost sporturi domnești (!!?!). Am argumentat că nu este așa, că cei care veneau la scrimă erau copii din familii obișnuite și se bucurau că după antrenamente primeau drept recompensă câte o ciocolată. Salvând secția am realizat, împreună cu coordonatorul scrimei, Mihai Ticușan, cea mai mare secție la care au luat parte 4.000 de copii din toate școlile brașovene. Testarea a fost deosebită. Dintre aceștia au fost selectați în prima etapă 400. Într-una din zile, tatăl unui băiat îmi spune că nu-și mai poate lăsa copilul la antrenamente pentru că mai are acasă o fetiță de 7 ani. Pentru a nu pierde băiatul i-am permis și surioarei lui să intre în sală și să asiste la antrenamente. După câteva săptămâni bune, micuței adusă a început să-i placă ceea ce făceau cei puțin mai mari ca ea. La început, Bogdan Pincovici și apoi Vlad Șerban au preluat-o, au șlefuit-o și în ani a devenit o celebritate. Este vorba de mai târziu mult medaliata Reka – Lazăr Szabo”. La nici opt ani a luat floreta în mână Născută în zodia peștilor, pe 11 martie 1967, Reka Lazăr – Szabo a îndrăgit din fragedă pruncie sportul „mușchetarilor”. La nici 8 ani, în fosta sală de scrimă a Clubului Tractorul, antrenorul Pincovici ia dat în mână, mai în joacă, mai în serios, o floretă. „Era pe la sfârșitul anului 1974. Îmi amintesc că domnul Pincovici avea grijă de copii de la 10 ani și mai sus. Poate am fost experimental. Este adevărat, nu mă forța, mai mult mă jucam pe planșe”. Au trecut de atunci aproape 32 de ani, din care, 30 de ani a fost în plină activitate competițională. Nici acum nu a părăsit planșa, fiind antrenoare apreciată la „Fecht – Club Bayern – Donmagen” din Germania. Cu cunoscutu-i zâmbet pe buze, Reka Szabo aprecia că: „A fost și este frumos. Scrima este tot ceea ce mi-a plăcut mai mult. Dacă ar fi s-o iau de la început nici nu aș sta pe gânduri și tot floretă aș face”. Rugând-o să deruleze începuturile, cu același zâmbet, nu ne refuză, dar stă un moment și se gândește: „Trebuie să mă întorc în timp. Este ceva timp, dar parcă totul a fost ieri. După doi ani am participat la un concurs la Satu Mare, un concurs pentru copii de 10-11 ani, Cupa Elöre. L-am câștigat, ca de altfel și următoarele două. Să nu mă întrebați la câte concursuri, la acea vârstă, am concurat că nu le-am ținut evidența. Cert este că erau permanent concursuri, pe categorii de vârstă. Primele campionate naționale le-am câștigat la 12 ani, la București. Pe atunci, și cred că și acum, erau campionate naționale la juniori mici, juniori mari”. Reka acumulase mult în antrenamente. Căpătase experiența concursurilor și iat-o în 1983, concurând la seniori, unde obține primul ei succes notoriu. „La 16 ani am participat la Cupa României. Era în 1983. Am tras bine și am ajuns în finală cu Vuparcic. Spre surprinderea multora, am câștigat și așa am ajuns în echipa națională. Devenisem colegă cu mai vârstnicele Marcela Moldovan, Guzganu Orosz, Vuparcic. Din Brașov eram singura. Majoritatea erau sătmărence și bucureștence, dar m-am adaptat foarte bine cu ele, mă intercalasem bine în această familie a scrimei”. Câștigarea primului trofeu și promovarea în echipa națională a coincis cu primul concurs internațional, un concurs de Cupă Mondială de la Minsk. La 17 ani, la Mondialele de Tineret „Mă integrasem bine în echipa națională. Luasem contact cu aerul marilor concursuri. De-abia împlinisem 17 ani și am fost trimisă la mondialele de tineret de la Leningrad. Nu pot spune că a fost un șoc, dar primul concurs cu elita tineretului mondial, unde am întâlnit sportive mai mari ca mine, a făcut să ajung în primele 16. Anul următor, în Olanda, la Arnhem, am ajuns deja în finală. Făcusem un pas uriaș, chiar dacă am pierdut acea finală. În 1986, la Stuttgart, eram printre favorite și nu am dezamăgit, câștigând primul meu titlu de campioană mondială. De ce spun primul, pentru că pe parcurs au mai apărut și alte medalii de aur”. Consacrarea definitivă avea să se producă un an mai târziu, în Elveția. „Visul oricărui sportiv este participarea la Jocurile Olimpice. Numai faptul că ajungi să te califici printre olimpici este un lucru extraordinar. Așa a fost pentru mine Seulul, Întrecerile Olimpice din ’88. Aveam 21 de ani și jumătate. Șocul a fost puternic, fiind eliminată în turul doi, iar pe echipe din primul tur. Dacă mă refer la întrecerile celor cinci cercuri, amintesc că la Barcelona ’92, echipa a obținut bronzul. Eram generația cu Laura Badea, Roxana Dumitrescu, Claudia Grigor. Peste alți patru ani, în SUA, la Atlanta, am mai urcat o treaptă, obținând argintul. Este ediția în care Laura Badea cucerea argintul, iar eu eram eliminată din turul al doilea. A patra oară la Jocurile Olimpice am fost la Sydney în 2000, am terminat pe locul 8, fiind la o singură tușă de intrarea între primele patru”. Nu oricine concurează la patru ediții ale Jocurilor Olimpice. Numai cei valoroși cuceresc și două medalii care stau în panoplie la loc de cinste. O familie de scrimeri Reka Lazăr și-a completat numele cu care a început sportul pe care l-a îndrăgit atât de mult cu „Szabo”, numele soțului. Nimeni altul decât Vilmoș Szabo, component al echipei naționale de sabie cu care are două medalii de bronz la mondiale și europene și un loc 4 la J.O. din 1992. „Eram foarte mult timp împreună. Aveam aceleași aspirații, aceleași plăceri, eram în aceeași sferă. În 1989 ne-am căsătorit și în prezent lucrăm în Germania la Dormagen. Vilmoș este antrenorul echipei naționale de scrimă a Germaniei, dar și al clubului „Fecht – Club Bayes”, unde sunt și eu. Primul băiat fiind toată ziua cu noi în săli, a îndrăgit și face „sabie”. Anul trecut la mondialele de juniori mici (n.r. are 14 ani și jumătate) a ocupat locul 26. Era foarte mândru de ceea ce a realizat, dar în același timp dezamăgit că cei din jur nu sunt la fel de entuziaști ca și el. Este ambițios și dacă-și va continua pasiunea este posibil să iasă ceva din el”. Marea scrimeră brașoveană a concurat la înalt nivel până în urmă cu doi ani, când în 2004 a hotărât să lase pe alții să concureze. 1974-2004, sunt 30 de ani de prezență pe planșe. Acum o face altfel, îndrumând pe alții. „Cu siguranță ne vom întoarce în țară, pentru că suntem legați de aceste locuri. Acum venim periodic, dar curând poate vom reveni. Poate că atunci vor fi condiții mai bune pentru a practica acest sport. Atunci, oricând va fi un atunci, vom căuta să readucem scrima brașoveană în top”. Speranța moare ultima. Așa și noi sperăm că scrima de sub Tâmpa va reveni în top. Reka Lazăr – Szabo Campionatele Mondiale Tineret - 1 aur Stuttgart 1986 - 1 argint Arnhem 1985 Campionatele Mondiale - 2 aur – Atena 1994 - 5 argint - Lausanne 1987 - Essen 1993 - Haga 1995 - Cape Town 1997 - Chaux de Fonds 1998 Campionatele Europene - 1 aur – Keszthely – 1995 - 1 bronz – Plovdiv – 1998 Jocurile Olimpice - 1998 – Seul - 1992 – Barcelona - bronz cu echipa - 1996 – Atlanta - argint cu echipa - 2000 – Sydney - locul 8 individual Total: 13 medalii internaționale 4 medalii aur 7 medalii argint 2 medalii bronz