Retrocedarea pădurilor furate de la stat

La doi ani şi jumătate de la instalarea în funcţie şi la un an de la constituirea Consiliului de Administraţie care l-a desemnat pentru calitatea de manager, directorul general al ROMSILVA, Adam Crăciunescu, a convocat presa pentru a face o serie de dezvăluiri legate de procesul complicat de... retrocedare a pădurilor furate prin diverse tertipuri de la stat. Odată cu promulgare nefericitei Legi Lupu s-a declanşat un veritabil jaf organizat în care au fost implicate, alături de samsarii silvici, instituţii ale statului excesiv de binevoitoare faţă de "îndreptarea" unor erori istorice. 

Aproape jumătate din patrimoniul silvic al României - şi aşa modest (doar 27% suprafaţă împădurită, faţă de o medie europeană de peste 30%) a încăput pe mâinile a fel de fel de afacerişti veroşi, al căror scop a fost să taie cât mai repede tot ce se poate tăia şi să prefacă pădurea în bani. Aproape 3 milioane şi jumătate de hectare au intrat în posesia acestor şmecheri care au falsificat de zor documente şi au mituit funcţionari şi instanţe. S-a ajuns la paradoxul ca cererile să depăşească cu mult suprafeţele disponibile de pădure. N-a mai contat niciun element de logică: s-au invocat acte de dinainte de 1900 prin care s-a omis faptul că între timp proprietăţile silvice au fost vândute şi de câteva ori. Instanţe de judecată - precum cea din Covasna din recentul scandal Sturza -Rebenciuc - s-au arătat mai mult decât mărinimoase, retrocedând suprafeţe mai mari chiar de cele cerute de către falşii moştenitori. Iar înaltele feţe bisericeşti de pe la Suceava nu au roşit punând la cale o schemă rudimentară prin care dădeau de înţeles că ar avea una şi aceeaşi identitate cu cea de mult dispărută - operaţiune în care au primit concursul nemijlocit al fostului ministru al Agriculturii, Flutur, cel care spera şi el să pună mâna pe o bucăţică din zestrea dobândită de Arhiepiscopie. Procesul a durat mai mult de zece ani şi abia zilele trecute o instanţă cu frică de Dumnezeu a demonstrat netemeinicia cererilor.

De altfel, conferinaţa de presă a directorului Crăciunescu de la asta a pornit: de la cele mai spectaculoase rezultate obţinute de ROMSILVA în demersul său de a recupera ceea ce a fost împărţit cu patru mâini de administratori necinstiţi şi proprietari nepăsători. De câte ori s-a vorbit despre "prejudiciile" aduse ROMSILVA (eroare pe care o comit până şi procurorii DNA) nu s-a ţinut cont că această este doar administrator, proprietarul păgubit fiind Ministerul Finaţelor. Un mininister căruia practic nu i-a păsat ce se întâmplă cu zestrea sa, din moment ce abia de vreo doi ani a constituit un grup de jurişti care să asiste ROMSILVA în procesele intentate - dintre care multe au fost pierdute doar din cauză că Regia nu avea calitate procesuală. Cele 166000 ha de la Suceava şi cu cele 40.000 obţinute de către Paltin Sturdza, căruia i s-a pus stop odată cu afacerea "Adam & Hrebenciuc" - iată că peste 200.000 au fost recuperate. Este puţin, faţă de 3,3 milioane cât est totalul retrocedărilor, dar se adună - mai ales dacă statul va pune piciorul în prag şi va lua la purecat toate operaţiunile de gen, anulându-le pe cele oneroase şi taxând folosirea lor necuvenită.

Nu vreau să spun că acolo unde cererile erau îndreptăţite şi dovedite, vechii proprietari trebuia să fie împiedicaţi să intre în posesie. Vreau să spun că şirul făredelegilor prin care s-a implemetat acest proces revendicativ - pe care niciun alt stat fost comunist nu l-a aplicat ca noi, " in integrum"- reprezintă una dintre cele mai flagrante acţiuni de subminare a a economei naţionale - vorba articolului din Codul Penal, anulat în virtutea expirării acestei acţiuni.