Rulmentul Brașov în anul semicentenar

Drumul de la titlul de vicecampioană la lupta pentru supraviețuirea din elită În această toamnă handbalul feminin brașovean de la Rulmentul aniversează 50 de ani de existență, cu 42 de ediții pe prima scenă. În decursul vremii rulmentistele au evoluat în 1000 de meciuri pe prima scenă, înregistrând 495 de victorii și 428 de înfrângeri. Au la activ 2 titluri de campioană națională, o Cupă „Challenge”, două Cupe ale României, o finală a Cupei Cupelor și o semifinală a Cupei Campionilor Europeni. Acest remember l-am făcut acum la o scurtă retrospectivă a celui mai greu an din palmaresul acestui valoros club al handbalului românesc și pentru a trece în evidență cel mai greu sezon din viața echipei, când de la locul secund și titlul de vicecampioană, cucerit în campionatul trecut, a ajuns să se zbată în zona nisipurilor mișcătoare ale retrogradării. Am discutat tragismul acestor clipe cu antrenoarea Mariana Târcă care a avut încredere până în ultimul moment că echipa va reuși să rămână pe metereze. Cel mai greu an din cei 49 de existență - Reporter: Pe parcursul celor 49 de ani echipa a mai trecut prin momente dificile, iar de cinci ori a fost în eșalonul secund. Ca acuma parcă nu a fost niciodată. Din toamna lui 1981 sunteți la echipă, prima dată ca jucătoare, atunci când Rulmentul a câștigat primul titlu de campioană și ați avut o contribuție substanțială în atingerea careului de ași din Cupa Campionilor și apoi ca antrenoare când ați preluat echipa de pe locul X și ați ajuns în topul european. A fost cu adevărat cel mai dificil an din viața echipei? - Mariana Târcă: Cu certitudine. Am trecut printr-o situație inedită. Cred că este greu de închipuit un asemenea fenomen, să formezi un lot de jucătoare tinere, unele neexperimentate și numai în câteva luni să reușești să le aduci să clădești o echipă peste noapte cu care să te salvezi de la retrogradare în condiții deosebit de vitrege. - Rep.: A fost un colectiv care s-a dovedit deosebit de atașat nu numai clubului dar a fost un colectiv cu adevărat profesionist. - M.T.: Personal am revenit cu toată dragostea și în primul rând pentru faptul că țin foarte mult și sunt atașată de această echipă, de oamenii care au fost lângă mine în ultimul timp ca antrenoare, domnul primar care mi-a solicitat sprijinul și la care am răspuns fără nici o ezitare, indiferent de cât de grea a fost situația. - Rep.: La Brașov ați făcut primii pași spre marea performanță ce a culminat cu trofeul suprem european ca jucătoare. - M.T.: Tocmai pentru acest fapt mi-aș dori ca de acum să reușim să punem lucrurile la punct pentru că sunt convinsă că și în situația fără cheltuieli foarte mari am reușit să facem o echipă competitivă care să reprezinte orașul și care să ofere un spectacol frumos pentru toți iubitorii de handbal. Un campionat cu două paliere distincte - Rep.: Poate că ce s-a întâmplat la Brașov în acest sezon este unicat în campionatul intern. Până în runda a 8-a, în care a evoluat o echipă în majoritate cu jucătoare experimentate, deosebit de valoroase, după care a urmat o formație decapitată de masive plecări din anumite rațiuni. - M.T.: Trebuie să remarc faptul că în momentul în care am revenit la echipă (n.n. în ianuarie trecut) erau numai 7 jucătoare legitimate iar peste câteva zile urma meciul de la Reșița unde era gata-gata să nu ne putem prezenta. - Rep.: Și totuși s-a efectuat deplasarea evitându-se sancționarea cu pierderea unui punct. M.T.: A fost revenirea lui Roxana Gheorghe, au mai fost și fete care și-au dorit să rămână dar în anumite condiții care la momentul respectiv nu le puteam da garanția necesară și a trebuit să ne orientăm spre altceva. A fost o situație interesantă cum am reușit să adunăm aceste jucătoare. Faptul că ne gândeam ce facem, încotro o luăm, ne-a făcut ca această perioadă să ne unească foarte mult. Pot spune că în cea ce mă privește aceste aspecte m-au făcut mult mai înțeleaptă când am văzut dăruirea acestor fete, cu nivelul lor de potență, dacă pot spune așa. Unele veneau după perioade mai lungi sau mai scurte de inactivitate. În situația dată nu puteam găsi jucătoare cu o valoare deosebită, ci jucătoare care din varii motive nu reușiseră să-și găsească un angajament. Probleme cu formarea din mers a lotului - Rep.: Cum ați reușit să formați lotul care avea ca obiectiv final eludarea retrogradării? - M.T.: Multe dintre jucătoare și-au oferit serviciile singure, mai ales cele din Brașov. Adiaconiței lucra într-un Peco, Bianca Abramiuc era pe la Deva și i-am apreciat gestul că și-a plătit singură transferul pentru a veni la noi. Alexandra Sandu, Roxana Marin, fete care nu jucaseră în ligă și care nu aveau angajamente la vremea respectivă. Din vechea gardă, Dana Vălean, Magda Neagoe, care avea deja transferul rezolvat după plecarea lui Ionica Munteanu pentru că echipa rămăsese fără portar, Bianca Grigore, Sorina Geapana care se aflau aici, dar fără transferuri făcute. Raluca Avram fiind legată sentimental de Brașov prin soțul ei fostul portar al lui Dinamo, Borodi. A mai fost și Ana Maria Hamciuc. - Rep.: Nu ați considerat suficiente aceste situații rezolvate? - M.T.: Văzând cum stăm am început să căutăm jucătoare mai exponențiale. Am ajuns la discuții cu domnul Gavrilescu care avea multe jucătoare disponibile. Le-am adus pe Mihaela Teodorescu, Alina Bratu și Claudia Mojoiu. Ultima nefiind într-un angajament își propusese să facă un copil, iar în momentul transferului fericitul eveniment încă nu se produsese. A aflat ulterior, dar a jucat atâta timp cât medicul i-a permis. Trio-ul venit pe final de campionat - Rep.: Cu toate venirile la echipă, se pare că nu ați fost mulțumită de potența ei. - M.T.: După jocul cu Rapid (n.n. principala contracandidată la retrogradare), ne-am dat seama că nu este suficient și că trebuie să mai găsim și alte soluții, dacă vrem să ne menținem în ligă. În această direcție apreciez faptul că domnul Cristian Gațu, indirect, ne-a ajutat prin orientarea unui sponsor spre noi. Astfel că prin domnul Oprea am reușit să mai aducem încă trei jucătoare. Este vorba de portarul Cristina Sântămărean, Patronica Fedorneac și Viorica Pavel, toate aflate cu contracte peste graniță. Fără aceste jucătoare era aproape imposibil să ne salvăm. Echipa a crescut în evoluție, dar lipsa de experiență competițională la acest nivel și-a spus cuvântul la unele meciuri. Acasă cu Tomis sau în deplasare la Roman, pe care le-am fi putut câștiga, dar au intervenit și alți factori externi (aici Mariana Târcă nu a dorit să facă referiri la acei „fluierași” care au intervenit brutal în timpul meciurilor dezavantajând echipa). - Rep.: Cu toate acestea, cu unele jucătoare ce au intrat în teren a doua zi după ce au ajuns la Brașov sau cu numai câteva antrenamente s-a reușit cea ce unii considerau de domeniul minunilor. - M.T.: Personal mă bucur că aceste inimoase fete au reușit să salveze situația și să ne menținem în ligă. O contribuție efectivă a avut-o și fanii echipei cărora le mulțumim pentru felul cum ne-au ajutat la greu și echipa le promite că pe viitor le vor aduce mai multe clipe de mulțumire prin prestațiile pe care le vor avea. Ce urmează pentru rulmentiste? - Rep.: Faptul că în acest an aniversar s-a reușit menținerea echipei în ligă este un aspect demn de luat în seamă. Ce va fi de acum înainte? - M.T.: Sper că lucrurile să evolueze pe un făgaș favorabil și să reușim să construim o echipă fără prea mari cheltuieli dar una valoroasă, competitivă, care să ne mențină în prima jumătate a clasamentului, într-o primă fază, unde să ne ridicăm nivelul de pregătire. În sezonul 2011/12 să ne stabilim un obiectiv în funcție de posibilități, dar să ținem cont de ce se întâmplă în întreaga lume și mai ales la noi în țară din punct de vedere economic. Mi-aș dori ca din acest punct de vedere să avem o siguranță. - Rep.: Îmi amintesc că acum 5 ani când ați venit la echipă din primul an ați dus-o în Challenge Cup. - M.T.: Atunci era și Chellenge Cup, care era considerată o cupă oarecare dar și în această situație pentru o echipă care venea din zona de jos a ierarhiei, care nu putea emite pretenții să evolueze în Liga Campionilor sau Cupa Cupelor, era totuși un mijloc de afirmare. Trebuie să gândim logic, să vedem parcursul treaptă cu treaptă. - Rep.: Pentru sezonul care vine ce speranțe aveți? - M.T.: Dacă se va merge în continuare pe performanță și dacă se va avea nevoie de mine, va trebui să construim o echipă cu care s-o luăm treaptă cu treaptă, să nu ne gândim la ceva rapid. Este bine ca echipa să crească sănătos, pentru că jucătoarele care formează lotul actual sunt deosebit de tinere. Să mai aducem câteva jucătoare cu experiență care să dea plusul de valoare necesar, mă refer în mod special la experiență și apoi putem să ne gândim și la alte performante superioare. Nu doresc să vorbesc prea mult de viitor până nu știu de unde pornim. - Rep.: De câte jucătoare ați considera că ar mai avea nevoie echipa? - M.T.: Suntem în discuții cu multe fete, unele chiar foste componente ale echipei care ar dori să revină, altele cu care am mai colaborat la Oltchim. Trebuie însă să știm pe ce putem conta din punct de vedere financiar și asta destul de repede pentru că sunt și alte echipe interesate, iar la sfârșitul lui iunie va trebui să ne adunăm pentru începerea pregătirilor. După ce rulmentistele își refăcuseră un nume european, va trebui s-o ia de la capăt și acest lucru cât mai curând iar noi, mass-media, vom fi cu ochii pe echipă. Până atunci să recapitulăm jucătoarele care au avut contribuția de a păstra echipa în ligă: Daniela Vălean, Raluca Avram-Borodi, Magda Neagoe, Cristina Sântămărean - Bianca Grigore, Kristina Deneș, Lidia Adiaconiței, Bianca Abramiuc, Alina Bratu, Ana Maria Simion, Roxana Marin, Mihaela Teodorescu, Oana Pătuleanu, Roxana Gheorghe-Cherescu, Sorina Geapana, Mihaela Mojoiu-Din, Ana Maria Hamciuc, Alexandra Sandu, Viorica Pavel, Petronica Fedorneac-Melinte.