Rulmentul, la încheierea celui mai bun sezon din istoria clubului

Înființată în 1959, secția de handbal a Clubului Sportiv Rulmentul Brașov, s-a afiliat la Federația Română de Handbal, pe 13 septembrie 1960, la insistențele unui fost mare atlet al țării, campion național și balcanic, Victor Pop. În 1962 a câștigat campionatul Regional, un campionat deosebit de puternic, în fața unor centre, precum cele din Sighișoara și Mediaș, pe atunci, printre cele în care s-a născut sportul cu mingea mică la semicerc. A câștigat barajul de promovare în „A”. Din acel moment, Rulmentul a fost prezentă pe prima scenă în 38 de ediții din cele 48, câte s-au consumat. Revin cu acest remember, pentru că în toamna trecută se aniversau 45 de ani de la oficializare. În această primăvară s-au aniversat 25 de ani de la cucerirea primului titlu de campioană și a primei Cupe a României. Pe parcurs au mai fost obținute alte două medalii de argint și două de bronz. Cum se putea mai bine omagia un sfert de secol, decât printr-o recidivă, o recidivă realizată prin cucerirea detașată a unui nou titlu de campioană și a unei noi Cupe, în care nu a cunoscut înfrângerea. Ca un corolar al acestei îndelungi activități, rulmentistele și-au adus în panoplie și un trofeu continental, „Cupa Challenge”. Vom parcurge succint, drumul parcurs de campioane în sezonul care s-a încheiat odată cu manșa a doua a play – off-ului, naționalei cu Serbia – Muntenegru. Un sezon cu obiective îndrăznețe Campionatul 2004/2005 se încheiase cu ocuparea locului 5, loc ce putea fi îmbunătățit dacă anumiți factori ar fi fost pe măsura eforturilor echipei. Era primul an competițional în care conducerea tehnică a fost preluată de fosta mare handbalistă, de-a locului, Mariana Târcă. Pentru sezonul recent încheiat, un aport deosebit l-a avut venirea ca investitor a firmei „Urban”, prin Theodor Florescu, un mare iubitor al sportului. Obiectivul îndrăzneț al noului sezon, Campionatul, Cupa României și Cupa Challenge, părea pentru unii de nerealizat. Nu și pentru luptătoarea Mariana Târcă și a celor 20 de eroine ale ei. Reunirea lotului pe 4 iulie 2005, s-a făcut fără Ionela Dragomir, plecată prin Spania, Georgiana Stoleru, la HCM Roman, Gabriela Bobolinoiu, Andreea Vlad și Cristina Curițeanu, ultima abandonând handbalul în favoarea școlii. Au început să apară noutățile. Mihaela Crăcană, revenită de la Dunafer (Ungaria), Ionica Munteanu, Raluca Avram, din campionate vestice, Roxana Aiacoboaie, Ramona Geană, Aneta Gheorghe, dar și mai tinerele Gabriela Szabo, Ana Maria Hamciuc, Ecaterina Niță și Daniela Molfea. Pe parcursul campionatului s-au mai adăugat lotului, Sladjana Dronic și Melinda Erdös, jucătoare școlite în campionate externe. Turnee externe reușite Stagiul, pe litoral, la Olimp, continuat cu un al doilea, la munte, la Cheia, au fost stagii de muncă fără preget și fără rabat. Testări s-au făcut în turneul croato – german, cu echipe puternice din campionatele din vest. La Virovitica, cu Podravka și echipa cu același nume cu a localității, apoi la Bad Urach, cu campioana Spaniei, Astra Sanguta Valencia, cu campioana Rusiei. La Togliati, cu Leverkusen, Cercle Dijon (pe care o va reîntâlni în „Challenge – Cup”) cu Tus Metzinjen, dar și cu finalista Ligii Campionilor, Kometal Skopje. La revenirea în țară, dezamăgire totală. Sala brașoveană, încă nerefăcută după ce se transformase în arenă de tenis, a făcut ca atât antrenamentele, cât și meciurile oficiale, să se desfășoare o perioadă de timp, la Sf. Gheorghe. În pauza prilejuită de desfășurarea Campionatului Mondial din Rusia, rulmentistele au efectuat un turneu, reușit, în Ungaria, în compania puternicelor formații, Ferencvaros Budapesta și Gyor. O invincibilitate de 29 de partide În acest sezon, Rulmentul deține un record greu de egalat: un parcurs de 29 de partide oficiale, fără să fie învinse. Un număr de 20 au fost în campionat, unul în Cupa României, cinci în Cupele Europene și ultimele trei meciuri din campionatul trecut. Prima înfrângere a fost la Dijon, pe 18 martie (18-19), după o relaxare a echipei, meciul fiind dominat în prima repriză și un scor liniștitor, cu 13 goluri în plus, la Brașov. Rulmentul a dovedit o superioritate clară în fața fostei campioane, Silcotub Zalău, a celei mai titrate echipe românești, Oltchim Rm. Vâlcea, dar și a finalistei „Challenge – Cup”, Tomis Constanța. A reușit să câștige campionatul cu patru etape înainte de încheierea lui, permițându-și ca la două partide să trimită o formație din care făceau parte mai mult jucătoare care au evoluat mai puțin în campionat. Un parcurs la fel de bun l-au produs rulmentistele și în Cupa României, în care au mers din victorie în victorie, cu excepția unei remize la Deva, unde de altfel au disputat ambele partide. Au ajuns în finală, cu cea mai titrată formație din țară, Oltchim, în care au dovedit că au nervii mai puternici, câștigând trofeul în prelungiri. Era al doilea obiectiv realizat. Mariana Târcă, la al doilea sezon la Brașov, realizează o triplă performanță Antrenoarea Mariana Târcă, una dintre cele mai mari jucătoare pe care le-a avut România, poate cea mai mare, lansată în marea performanță de la Brașov (originară din Făgăraș, unde Nicolae Marian a simțit în ea viitoarea mare jucătoare), a revenit „sub Tâmpa” la începutul sezonului 2004/2005, atunci când Rulmentul nu stătea pe roze. În primul sezon a dus echipa pe locul 5, iar în cel de-al doilea a condus echipa spre cucerirea celor trei trofee. „Am fi reușit încă din primul sezon mai mult, dacă nu am fi trebuit să jucăm tot returul în deplasare. Am fi putut să ne clasăm pe podium. Dar cred că a fost mult mai bine așa și consider că am ales foarte bine etapele și mai ales unde să evoluăm în Cupele Europene. Nu știu dacă am fi fost pregătiți să ajungem în finală și să câștigăm IHF sau Cupa Cupelor. Era mult mai greu. Pentru a obține performanță, trebuie să parcurgi treaptă cu treaptă și nu a sări de pe ultima treaptă pe prima. Consider că ceea ce am realizat în acest sezon, va rămâne cu siguranță în istorie. Nu știu dacă la noi în țară s-a mai întâmplat așa ceva. În Croația, exact acum zece ani, am spus la începutul sezonului că va fi anul nostru, pentru că întotdeauna, sezoanele cu 5 și 6, pentru mine au fost cele mai bogate în performanțe. În 1995/1996 am câștigat Cupa, campionatul (n.n. în Croația), Cupa Campionilor și Supercupa Europei. Contează foarte mult și felul cum gândești, dacă gândești pozitiv și chiar crezi că poți realiza ceea ce-ți propui, se poate realiza. Anul acesta a fost superb. Mi-aș mai dori, să mai trec, ca antrenoare, prin momente ca acestea”. Din cele 42 de meciuri, Rulmentul a suferit cinci înfrângeri (2 în Europa). „Au fost momente de relaxare. Prima a venit la Dijon, unde câștigasem în tur la o diferență foarte mare și după o primă repriză în care am condus. Relaxarea prea devreme și dorința mea, a băncii tehnice de a rula toate jucătoarele, au fost cauzele acestei prime înfrângeri. Am avut și momente grele (înainte de Merignac), fetele ajunseseră un pic să se autocompătimească din cauza ritmului infernal de jocuri. Ne-a trebuit multă înțelegere și mai ales o mare putere de convingere să le scoatem din acea stare. Meciurile din Cupă, de la Deva, au fost și ele niște jocuri destul de slabe. Am avut puterea, noi toți, care am fost în jurul echipei, să nu începem să le reproșăm. Nu era momentul. Cred că aici a fost marele nostru câștig. Drept dovadă, revenirea lor, după eșecul de acasă, cu Merignac, a stat în puterea lor de a dori să meargă mai departe și să câștige tot ceea ce s-a putut câștiga”. Din subsolul clasamentului, la titlu de campioană Rulmentistele au meritul că dintr-o echipă din subsolul clasamentului, după primul sezon cu noua conducere tehnică, să „prindă Europa”, iar în al doilea an să cucerească tot ce se putea câștiga. „În primul sezon nu am avut posibilitatea să facem prea multe transferuri, nu aveam posibilitatea. Sincer, mi-a fost foarte greu. Îmi dădeam seama la ceea ce mă înhămam și cu tot optimismul meu, cu toată puterea mea de muncă, nu știam dacă voi reuși. Am făcut niște transferuri în pripă, câteva fiind chiar nereușite. Nu am avut «poartă». S-ar fi putut avea un portar mai bun, dar au fost niște neînțelegeri. Am luat-o de la zero, de la bază, privind pregătirea lor fizică generală. Nefiind ambiții mari aici la club, nici pregătirea nu a fost la nivelul pretențiilor și ambițiilor. Am găsit niște jucătoare cu o gândire de amatoare, cu o atitudine și o comportare de amatoare. Volumul de muncă a fost mult mai mare decât în al doilea sezon. De ce? Pentru că erau carențe destul de mari și ele nu-și dădeau seama de capacitatea lor de efort. Pe parcurs a revenit încrederea în ele. În sezonul actual, recent încheiat, cele care au rămas, cu o voință fantastică, dorința de a face cu adevărat performanță. Dacă ne uităm bine, ne-am cam bazat pe aceeași formulă de echipă din sezonul trecut, cu excepția porții, total schimbată”. 20 de jucătoare într-un sezon cu 42 meciuri oficiale În cele aproape opt luni de sezon competițional (campionatul a demarat pe 10 septembrie trecut și s-a încheiat pe 14 mai recent), brașovencele au disputat 42 de partide oficiale: 26 în „Liga Națională”, șase în „Cupa României” și 10 în „Challenge – Cup”. În cele 42 de partide au fost angrenate 20 de jucătoare, care au evoluat de la 25 de meciuri până la trei partide. Din cele 20 de jucătoare, banca tehnică s-a bazat pe un lot de 12 – 14 jucătoare. „Am beneficiat de un lot de 20 de jucătoare, dar din acestea au jucat efectiv meci de meci vreo 12 – 14 jucătoare, care au dus greul. Cele tinere, nu puteam să ne permitem să joace mai mult în meciuri grele. Ele au fost folosite într-un ritm natural, nu trebuiesc forțate. Ca să poți rula pe parcursul sezonului mai multe jucătoare și să ai și rezultate, trebuie să ai un lot omogen, care să se înțeleagă foarte bine. Aceste 20 de jucătoare pe care le-am avut în lot, pe care să le folosim în permanență, ar însemna ca ele să joace de ceva timp împreună și să nu se simtă decalajul. Cel mai bun exemplu a fost la Dijon. În momentul în care am făcut schimbări, s-a văzut diferența”. Mariana Târcă a căutat să facă câteva aprecieri pertinente asupra elevelor sale: • Mihaela Crăcană – Blaga, un portar cu o experiență foarte mare. A avut unele probleme de sănătate, la început, pe care sper să și le rezolve. Am convingerea ca în această vacanță să-și încarce bateriile și când va reveni, să ne batem, că va fi „bătaie”. • Ionica Munteanu. Puțin mai neîncrezătoare la început, a avut o revenire extraordinară pe final de sezon. De fapt, aceasta este adevărata ei valoare și sunt convinsă că va mai crește. Eu aștept mult de la ea, cum și de la celelalte două portărițe (n.n. evoluția Ionicăi Munteanu l-a determinat pe selecționer s-o solicite la lotul național, după accidentarea Terezei Tamaș). • Raluca Avram este un portar mai tânăr, avantajat de talie, dar calitățile fizice o cam dezavantajează și aici mă refer la intervenția avută la un șold. Sper să-și intre în angrenajul echipei și să devină o luptătoare, pentru că numai așa are șansă să-și câștige un loc în echipă. • Aneta Gheorghe Barcan este o jucătoare cu un volum de muncă extraordinar. De la început mi-am dat seama că s-ar potrivi foarte bine echipei. Am primit unele reproșuri, precum că nu ar face față. Era rezervă la Rapid, folosită mai mult pe faza de apărare. A avut un progres foarte rapid, devenind o jucătoare de bază în lotul nostru și a contribuit foarte mult la creșterea nivelului de pregătire. • Gabriela Chițulescu are o disponibilitate la efort, o dorință de a juca, fapte care au ținut-o în teren. Și la ea au fost probleme destul de serioase, după operație, jucătoare de mare travaliu, foarte serioasă în pregătire și în atitudine, pe teren. • Cristina Nicolae. A strâns din dinți și a făcut treabă cât a putut. O apreciem pentru dăruirea ei, chiar pe fondul unei suferințe. • Daniela Molfea. O jucătoare de mare perspectivă. A avut salturi din cauza școlii. Acum a terminat liceul și acest lucru se va vedea. • Mihaela Urcan – Tivadar, jucătoare cu niște calități deosebite, care a dus greul echipei și pe atac și pe apărare, fără nici o problemă serioasă de sănătate. Poate nu suficient de încrezătoare în posibilitățile ei. Ea poate mult mai mult și asta se va vedea pe parcursul timpului, dacă va continua pe linia pe care a avut-o în cei doi ani cât a fost la noi în echipă. Eu mi-aș dori tare mult ca ea să rămână la noi. Nu-i știu gândurile, depinde numai de ea. • Sladjana Dronic a avut salturi în pregătire, a și lipsit în primele nouă etape. A plecat cum a plecat, a revenit. Vârsta și lipsa antrenamentelor s-a văzut. O jucătoare de calitate, cu o mare experiență, cu posibilități foarte mari de exprimare în teren. (N.n. De altfel, Dronic a părăsit echipa în urmă cu câteva zile). • Codruța Zavragiu. Un caracter și o dăruire în teren, deosebite. Din dorința ei de a face extraordinar de mult, uneori a mai și greșit, dar și-a adus contribuția la succesele echipei, mai ales în apărare. A făcut întotdeauna un travaliu extraordinar, chiar și pe atac, de multe ori, la sacrificiu, fără să facă vreun rabat, chiar dacă a mai greșit, nu exagerat de mari. • Alina Măerean – Sorodoc. O jucătoare complexă, folosită acolo unde am avut nevoie și cu un randament extraordinar de bun. O apărătoare deosebită, cu o mobilitate și cu o inteligență de joc foarte bune, ne-a ajutat foarte mult, atât în faza de atac, cât și în cea de apărare. • Ramona Geană. Tânără, cu perspective frumoase. Poate puțin neîncrezătoare, temătoare vizavi de ceea ce ne-am dori noi în acest sezon. Putea să ne ajute mai mult, dar cred că nu a realizat faptul că la noi în echipă joacă cine este în forma cea mai bună. Sunt convinsă că va face în continuare salturi tot mai bune. • Roxana Aiacoboaie – Bodârlău. Are o disponibilitate mare la efort. Nu a fost obișnuită într-o pregătire constantă, foarte serioasă. Regretul meu a fost acela că s-a accidentat în momentul în care începuseră să se vadă toate acumulările ei, dar sunt convinsă că-și va reveni. • Valentina Radu. O jucătoare cu destule probleme de sănătate, dar cu o dorință mare de a face performanță. Poate nu suficient de încrezătoare în propriile-i puteri. Pe finalul celui de al doilea sezon, a avut o evoluție foarte bună, constantă, când și-a adus contribuția cât a putut ea, mai mult pe faza de atac. • Elena Avădănii. Talentată, dar sincer, nu sunt mulțumită de ceea ce ar putea da ea, ca și talent și disponibilitate, ca posibilitate. A avut și neșansa accidentării la umăr. Venind după o operație, care se pare că nu a fost prea reușită, sper într-o revenire a ei și într-un joc apropiat la valoarea calităților pe care le are. Poate să-și aducă o mai mare contribuție la succesele echipei și sunt convinsă că atunci când va fi sănătoasă pe deplin, se va strădui să evolueze la potențialul ei maxim. • Mihaela Seifer. O jucătoare matură, care ne-a dat multă încredere și are încredere în ea. Va reveni foarte bine, nici nu se va simți. Eu o văd cum se pregătește, cum își face recuperarea după accidentare. O admir pentru perseverență și travaliul ei. Atât cât a jucat, a avut o evoluție constantă și ne-a ajutat în meciuri decisive în primele nouă etape. O așteptăm în sânul echipei. • Cosmina Damian. O jucătoare cu mai puține calități fizice, dar cu o dorință extraordinară de a face ceva. Este jucătoarea indispensabilă echipei și a fost pivotul pe care l-am sacrificat. Poate pentru unii pare curios ca un pivot să mai joace și la 9 m, dar a jucat cu un randament foarte bun. Ne-a ajutat foarte mult, având evoluții excelente și în apărare. În jocurile cheie, când am scos-o și pe inter drept, și-a făcut treaba foarte bine. • Melinda Erdös. O jucătoare care nu s-a putut integra în echipă. A avut probleme de adaptare. Acest lucru a fost și ca urmare a faptului ca nu a jucat o lungă perioadă de timp. Lipsa de pregătire s-a resimțit. A trebuit s-o luăm de la zero, nereușind să ajungă la capacitatea maximă de efort. A avut și momente când a fost mai aproape de posibilitățile ei. „Le mulțumesc fetelor pentru dăruirea lor, pentru comportarea avută. Sunt convinsă că și ele își vor face o analiză și vor încerca să preia ce a fost bun și să îndrepte ce a mai scârțâit în acest sezon. Și în sezonul viitor ne vom bate serios. Vom vedea cine rămâne la echipă, cine vine la echipă, iar apoi să ne stabilim obiectivele care să fie realizabile. Eu nu vreau să ne păcălim pe noi și nici pe sponsorii noștri, pe domnul Florescu, care este un om deosebit. Poate unele fete au teama că vin alte jucătoare și vor avea probleme. Să înțeleagă bine că nu vor avea decepții că au venit la Rulmentul. Vor fi multe jocuri, grele. Campionatul s-a întărit, mai ales Oltchim. Dacă va fi adevărat cu acea cooperativă, va trebui să fim cu adevărat puternici și să facem față. Am ajuns la un nivel în care va trebui să ne respectăm blazonul. Doresc ca prin intermediul dumneavoastră și mulțumesc domnului Theodor Florescu pentru felul în care s-a implicat la echipa noastră. Domnului Surdu pentru sprijinul cât a putut să-l dea și știm că vom fi sprijiniți și în viitor. Nu putem omite galeria care a fost alături de noi și acasă și în deplasări, care ne-au purtat spre multe victorii. Celor de la Sala Sporturilor, Florin Florea, Vasile Curițeanu, Remus Cojocaru”. Rulmentistele au luat o binemeritată vacanță, de o lună de zile. La sfârșitul lunii se vor reuni și o vor lua de la capăt. Va urma un sezon și mai greu și mai încărcat, în care au de respectat un blazon.