S-a mai stins un simbol al Braşovului

Foto: BUNI PRIETENI. Doctorul Teofil Mija şi inginerul Aurel Ursu.

Braşovul este cunoscut drept o zonă în care bărbaţii adevăraţi nu au acceptat niciodată să fie călcaţi în picioare de comuniştii care doreau să le subjuge ţara şi semenii. Unul dintre cei pentru care idealul de libertate a fost mai presus chiar decât viaţa a fost şi luptătorul anticomunist Aurel Ursu, cel care a trecut într-o lume mai dreaptă. Ursu nu a răbdat să vadă cum le era călcată în picioare onoarea unor oameni care nu doreau altceva decât ca ei şi semenii lor să fie liberi şi i-a ajutat pe luptătorii din rezistenţă. Pentru că „a îndrăznit să se alăture duşmanilor ţării şi Partidului Comunist”, Aurel Ursu a fost întemniţat la Aiud, închisoare la care elita rezistenţei româneşti a fost exterminată şi îngropată în cimitirul denumit de localnici „Râpa Robilor”. Nici măcar nu se cunoaşte numărul deţinuţilor care erau îngropaţi noaptea, pe ascuns, fără să li se pună măcar o cruce la căpătâi. Inginerul Aurel Ursu, împreună cu bunul său prieten, medicul Teofil Mija, au avut grijă să se construiască, la marginea râpei Robilor, Monumentul rezistenţei anticomuniste din Codrul Fetea, monument la care sosesc în fiecare toamnă cei care vor să le aducă un pios omagiu unor bărbaţi adevăraţi ai acestui neam, cum sunt cei care au luptat împotriva regimului comunist. Pereţii interiori ai monumentului sunt tapetaţi cu numele – câte se cunosc – ai celor ucişi între zidurile puşcăriei, în timp ce la bază se găseşte un osuar, în care sunt depozitate osemintele. Aurel Ursu a fost condamnat la trei ani de detenţie pentru ca i-a ajutat pe paraşutiştii din cătunul Fetea, de lângă Agnita. A avut noroc. Nu a fost torturat de securişti şi nu a primit o pedeapsă mai mare.
„M-a ajutat Dumnezeu, altă explicaţie nu găsesc. Am avut mare noroc”, spunea Ursu, care îşi amintea că sperau cu toţii că se va întâmpla o minune şi ruşii vor fi alungaţi din ţară. Student la Politehnică, Ursu ajuta în vacanţele de vară la săparea de buncăre în care să se adăpostească luptătorii anticomunişti. În 1948, a fost arestat în Bucureşti. „Pe 15 mai 1948 s-au făcut arestări masive. În jur de 15.000 de legionari au fost aruncaţi după gratii. Pe mine m-au arestat abia a doua zi, pentru că, din întâmplare, lipsisem în acea noapte de acasă. Fusesem la un coleg, să-l ajut cu un proiect. M-au ridicat din faţa casei, mi-au pus ochelari negrii şi m-au dus la sediu. Acolo se ştia deja tot ce făcusem, dar, din fericire, nu m-au torturat, m-au pus doar să recunosc. N-am avut de ales”, a evocat acele momente Aurel Ursu, care a trecut prin mai multe închisori, la Jilava, Sighişoara, Sibiu, înainte de a fi condamnat la trei ani de detenţie. L-au închis la Aiud, unde l-a cunoscut pe Nichifor Crainic şi a fost coleg de celulă cu fratele lui Emil Cioran, cu care s-a împrietenit şi, după ieşirea lor din închisoare, cei doi s-au vizitat în numeroase rânduri. La Braşov s-a stabilit în 1963 şi nu a mai avut probleme cu Securitatea. Aurel Ursu s-a stins şi a fost înmormântat ieri în Șcheii Braşovului. Acum, este alături de camarazii săi, în Ceruri. Dumnezeu să-l ierte!