Săracii rămân săracii, iar bogații rămân bogați: o poveste de la Viscri

Tabăra de vară de la Seeding Knowledge a avut loc acum un an la Viscri. În cadrul acesteia, un grup de la copii din București a putut interacționa direct cu cei de la sat. Într-una dintre seri, cei mici din sat au fost invitați la un film subtitrat pentru a socializa și a se împrieteni cu grupul. Deși reticenți la început, copiii din sat au reușit în cele din urmă să intre în vorbă cu cei de la oraș.
Printre ei s-a remarcat Daniel, un copil blond cu ochii albastri de 9 ani, cel mai mic din tot grupul. El nu știe să citească și, când e întrebat în ce clasă este, mărturisește timid că nici nu are idee dacă a trecut într-a doua. Ajutat să înțeleagă filmul de către o supraveghetoare, Daniel vorbește cu mare drag despre animalele care apar în peliculă, despre emoțiile lor și despre situațiile prin care trec personajele, semn că potențialul există.
La un moment dat însă stomacul copilului începe să chiorăie. Atunci Arina Angelescu, cea care i-a însoțit pe copiii de la București, împreună cu colegii săi, socotește că este un prilej bun ca să scoată ronțăielile pe care le avea pregătite pentru cei mici. Imediat copiii de la sat se năpustesc asupra lor, încercând să cuprindă cât mai multe. Daniel, copilul blond cu ochii albastri reușește să ia două mere, un pachet de biscuiți, o pungă de chipsuri, covrigei și două pachete de semințe pe care le ține zâmbitor în brațe.
Mai apoi, copii din Viscri primesc ghiozdănele pregătite pentru ei încă de la București, pe care le pun în spate. Nu le dau jos până la finalul filmului, fiind gata oricând de plecare și ținând aproape cadourile primite…
„Studiile spun că tendința celor săraci este să rămână săraci, iar cea a celor bogață să rămână blogați. Educația de calitate însă ar trebui să fie accesibilă tuturor.
Repetenția în clasa a doua a lui Daniel are legătură cu situația social-financiară a familiei, cu un sistem de educație în care nu se investește și cu un sistem de protecție socială defectuos, ce funcționează doar în hârtii, în timp ce oamenii vulnerabili rămân în urma mai vulnerabili și lipsiți de sprijinul de care au nevoie. Acest lucru se reflectă și în faptul că nu doar casele valoroase cu un potențial enorm, precum cele de la Viscri, sunt lăsate în voia sorții, ci și oamenii care le seamănă”, spune Arina Angelescu, într-un material scris pentru Republica.

Foto: Arina Angelescu