Scrisoare deschisă a Poporului Român către ambasadorul american Hans Klemm

Stimate domnule ambasador. Mesajul dv, transmis nouă în urmă cu câteva zile, în care ne îndemnaţi, părinteşte, să mergem la vot ne-a impresionat profund. Iată - ne-am zis - cineva căruia nu-i suntem indiferenţi! Un înalt - poate cel mai înalt - diplomat iese cu curaj din stereotipul fişei postului diplomatic (Convenţia de la Geneva - depăşită de noile realităţi - stipulează că ambasadorii îşi reprezintă guvernele pe lângă liderul statului respectiv, fie el preşedinte, rege, împărat sau pur şi simplu dictator) şi acordă atenţie poporului, în integralitatea sa. E drept, am avut şi noi o prioritate de acest fel, prin dl Paleologu (tatăl) care, mandatat să reprezinte noua putere de la Bucureşti la Paris, s-a declarat, cu hotărâre, „ambasador al golanilor” din Piaţa Universităţii. Nu e cazul dumneavoastră. Puteţi fi, cel mult, asimilat demonstranţilor curaţi la suflet care au ieşit în stradă după tragedia de la COLECTIV. Dar nu despre asta vrem să vă vorbim în această scrisoare, ci despre altruismul de care daţi dovadă: poporul american nu este mai breaz decât cel român în materie de devotament electoral. Şi în America, la fel ca în România, se fac eforturi deosebite din partea partidelor pentru a mobiliza alegătorii să meargă la centrele de vot şi să-şi exprime „simpatia” (vorba preşedintelui nostru) prin introducerea în urnă a numelui candidatului sau partidului favorit. Cum în materie de diplomaţie se pune mare preţ pe reciprocitate, ne-am fi aşteptat - aşa cum dealtfel a sugerat un distins jurnalist - să convorbiţi cu ambasadorul nostru la Washington, dl Maior, şi să realizaţi un fel de duplex: dânsul să îi îndemne  pe compatrioţii dv. să meargă la vot şi să-l voteze pe cel mai merituos dintre candidaţi, la fel cum dv deja ne-aţi sfătuit pe noi. Problema noastră - ca şi a dumneavoastră - este că nu prea ştim care este  candidatul (partidul) merituos, căruia merită să-i dăm votul nostru. Stăm şi noi în cumpănă, precum stă şi poporul american, deşi cumpăna noastră pare să fie mai puţin dezechilibrată decât a voastră. Dar dacă ne batem puţin capul vom regăsi, în repetatele dv luări de poziţie, câteva indicii. Din păcate, personalitatea spre care se se îndreaptă stima şi consideraţia dv nu candidează încă. Dar poate că o va face. Atunci vom şti cu precizie ce avem de făcut.
Să mai ştiţi că suntem revoltaţi de tupeul şi îndrăzneala Asociaţiei Magistraţilor din România, care v-a reproşat o presupusă imixtiune în actul de justiţie românesc. Aceşti domni - o anumită parte a lor, desigur - spun că afirmaţia dv, precum că deşi există un risc al exceselor procurorilor anticorupţie, „acest lucru ar trebui să-l decidă poporul român, cum ar trebui să se comporte procurorii şi judecătorii pentru a-şi face treaba” - nu se regăseşte în sistemul juridic american, unde nu poporul este acela care ia astfel de decizii, ci cei desemnaţi de el să reglementeze potrivit Constituţiei situaţiile de acest fel. Cei de la Asociaţie nu au înţeles sugestia dv subliminală de a face din România un laborator al practicilor judiciare avansate, care să inspire şi alte popoare  - inclusiv cel american.
În încheierea  succintului nostru mesaj vrem să vă asigurăm, Excelenţă că vom face eforturi mari ca să nu vă dezamăgim alegând pe cine nu trebuie şi punând puterea în mâini neexperimentate şi lipsite de îndrumările necesare. Vă urăm, de asemenea, succes la dv acasă, unde suntem convinşi că cel mai bun dintre candidaţi va învinge. Chiar dacă unii cred că nici unul nu este mai bun decât altul. Cu stimă, Poporul Român!