Și ce frumos ar fi fost…

F.C.Brașov - Steaua București 1-1 (1-0) Stadionul: Silviu Ploieșteanu. Teren puțin moale. Timp rece. Spectatori: 7000. FC Brașov: Tr. Marc-Rusu, Oros, Majernik, Cr.Ionescu-Toloza- Chipciu (72 Distefano), Ilyeși, Cristescu (83 Voicu), Viveiros (63 Cardoso) - Teixeira. Antrenor: Antonio Conceicao. Steaua: Tătărușanu - Emeghara (77 Maicon), Gardoș, Geraldo, Latovlevici - Nicoliță, Brandan, Marinescu (53 Răduț), Cr. Tănase (72 Szekely) - Bilașco, Nicolae Dică. Antrenor: Cătălin Necula. Arbitru: Cristian Balaj (Baia Mare). Asistenți: Zsoltan Szekely (Baia Mare), Aurel Onița (Rm.Vâlcea). Cartonașe galbene: Felipo Teixeira (min.57 și 87)/ Nicolae Dică (min.12), Cr. Tănase (min.72). Cartonaș roșu: Felipe Teixeira (min. 87 pentru cumul de avertismente). Tristețea lui Tony Conceicao „Suntem foarte triști pentru că nu am reușit să scriem o pagină de istorie pentru acest club și acest oraș. Am controlat jocul din punct de vedere tactic dar a venit finalul cu acea execuție de excepție care a reușit să califice adversarii în finală. În ultimele 15-20 de minute ne-am retras în apărare. Făcând toate schimbările, datorită accidentărilor, nu am reușit să închid jocul când se impunea. Echipa mea nu a meritat acest rezultat.Am jucat cu cea mai titrată echipă și nu am fost cu nimic inferiori. Din păcate fotbalul oferă și astfel de momente. Vreau să-mi felicit jucătorii pentru felul cum au muncit de când am venit aici”. (D.V.) „Uneori fotbalul este nedrept” ”Sunt dezamăgit și foarte trist. Ne-am dorit enorm de mult să jucăm finala pentru acest public extraordinar.Este păcat și le cer scuze suporterilor că nu am reușit să-i facem fericiți. Ne-a lovit iarăși blestemul ultimelor minute. Uneori fotbalul este nedrept. Am făcut 2 egaluri și nu am trecut mai departe. Va trebui să trecem peste acest moment”. (D.V.) „Steaua a avut o altă atitudine” La rândul său antrenorul steliștilor Cătălin Necula, care a condus echipa a arătat că formația sa a avut o altă atitudine față de meciul de la Mediaș: ”Am câștigat și datorită abordării unei alte atitudini. Am reușit un joc bun. Jucătorii și-au dorit finala, au crezut în calificare. Consider că am meritat calificarea iar în continuare avem ca obiectiv să câștigăm Cupa!” (D.V.) Tribunele, îmbrăcate în galben, inspirau sărbătoare. Suporterii au fost minunați, lucru simțit de jucători în timpul meciului și recunoscut după. Echipa a fost excelent pregătită. Tactic Steaua nu a avut pe unde să își creeze ocazii de gol, nu a surprins cu nimic Brașovul. Fizic steliștii nu au fost cu nimic superiori băieților noștri, oricât ar alerga Bănel, nici cu Ilyeș nu ne e rușine. Psihic, ai noștri au fost puternici, nici un moment nu s-au simțit inferiori „olăreilor”. În plus, un arbitraj excelent prestat de Cristi Balaj, poate cel mai bun arbitru român, dar fără rude în branșă. Apoi, lucru foarte important în fotbal, s-a intrat cu 1-0 la pauză după golul lui Ilyeș, venit cu patru minute înainte de aceasta. Ce nervi poate avea Robert! Unii în tribune nu aveau curajul să privească, iar el a avut răbdarea să-l aștepte pe Tătărușanu să se culce în dreapta pentru ca el să bată pe centru. Nimic nou în registrul reprizei a doua. Conceicao a folosit tactica lui Ștefan cel Mare, știți dumneavoastră, aceea cu otrăvirea fântânilor și a lăsat Steaua să domine, sau să îi dea impresia că domină. Cu marcaj corect, cu efort maxim, toată suflarea brașoveană era liniștită, Steaua măcina în gol. Primul semnal de alarmă a fost tras de Dică, jucătorul pe care Gigi îl trăsese pe linie moartă. Lovitură liberă de la 20 de metri, ușor lateral dreapta, poziție excelentă pentru un stângaci. Nouă ne era frică de Brandan. A bătut Dică și Marc a fost salvat de bară! Gata, e seara noastră, am crezut. Știți vorba aceea, „acasă te ajută și zidurile”. Din păcate, în minutul 86, același Dică nu a avut nici un zid în față. Nici măcar un fundaș, Majernik nu se pune, a venit prea târziu. Și Dică a pus toate frustrările acumulate în ultimul timp, în voleul care l-a bătut pe Marc, 1-1. Gol care a amuțit tribunele, în timp ce banca Stelei a explodat. Gol care pe undeva era așteptat pentru că, sincer, fără a critica tactica Brașovului, Tony a adaptat-o la ce jucători are. Și noi nu puteam subjuga Steaua. Dar adevărul e că nu te poți apăra un meci întreg cu adversar de calibrul Stelei, care chiar dacă nu e în perioadă optimă, are totuși fotbaliști. Păcat de efortul și dăruirea jucătorilor. Păcat de frumusețea suporterilor și speranțele lor ucise puțin înainte de final. Și în aceste momente când echipa noastră de suflet a fost eliminată după două remize, plini de frustrare putem fi ciudoși, „păcat că finala se joacă la Brașov!”