Şi ei pot fi integraţi în societate

Gabriela Plopeanu (foto dreapta), alături de cei doi băieţi ai săi

„Ar însemna să fiu ipocrită să nu recunosc că totul a plecat de la o nevoie”, descrie Gabriela Plopeanu momentul în care „Asociaţia Copiii de Cristal” din Braşov a luat fiinţă, în 2006, la iniţiativa unui grup de părinţi de copii cu autism şi alte tulburări asociate. Asociaţia, precum şi primul Centrul de terapie şi intervenţie specializată în autism, Sindrom Down, ADHD şi alte tulburări asociate pentru copiii, tineri şi adulţi cu dizabilităţi din Brasov au luat naştere din dorinţa şi necesitatea, totodată, de a le oferi copiilor cu tulburări din spectrul autist şansa de a beneficia de servicii de asistenţă şi terapie specializată, servicii care din păcate lipsesc din asistenţa publică garantată de statul român. Gemenii braşovencei, Radu şi Robert, aveau 2-3 ani atunci când mama lor a aflat că suferă de autism. Şi, dintr-o nevoie, în timp a reuşit să construiască un loc ce vine momentan în sprijinul a nu mai puţin de 80 de persoane care au această problemă. O bună bucată de vreme, Asociaţia a fost singura din Braşov care se ocupa de tratamentul adulţilor. „Totul pleacă de la nevoi, cărora noi încercăm să le găsim răspunsurile. Am crescut mult, iar cererea este chiar mai mare, însă suntem nevoiţi să mai redirecţionăm persoane şi către alte centre. Mă bucur că pot ajuta şi alţi copii şi chiar dacă fiecare ţipă, plânge şi aşa mai departe, nu ai cum să nu te ataşezi de ei”, ne spune cea care a pus bazele centrului în cadrul căruia 25 de terapeuţi îşi desfăşoară activitatea. Munca este extrem de grea, se lucrează „om la om”, câte 4 ore pe zi cu fiecare copil, la mulţi dintre aceştia rezultatele fiind îmbucurătoare. „Se putea face mult mai mult, însă la început nu a existat informare şi nici interes. Au început să apară mici „floricele”, dar nu e de ajuns”.

Gemenii, ajunşi la 18 ani, în pragul maturităţii
Au trecut mai bine de 15 ani de când a aflat că cei doi băieţi ai săi suferă de autism, moment cu adevărat dificil, mai ales prin prisma faptului că la acea vreme nu ştia mai nimic despre această afecţiune şi nici nu prea avea cu cine să vorbească despre ea. După o perioadă, soţul a cedat şi a ieşit din relaţie. Privind în urmă, parcă a trecut o veşnicie. Gemenii au avut parte de educaţie în învăţământul de masă, au găsit cu greu grădiniţa care să îi accepte, au avut dificultăţi mari şi cu şcoala. Gemenii Gabrielei Plopeanu au forme diferite de autism, fapt care a făcut ca evoluţia lor să fie de asemenea diferită. Aşa se explică şi faptul că Robert este în clasa a XI-a la Colegiu Naţional „Andrei Şaguna”, iar Radu în clasa a X-a la Liceul de Arte. Au reuşit să progreseze enorm, în timp, însă mama lor spune că „evoluţia lor putea fi mult mai bună, dar a fost un drum destul de anevoios până să reuşim să aducem terapia ABA la Braşov”. Deşi nu a vorbit până la 4 ani, Robert vorbeşte 15 limbi străine. Are sindromul Asperger, autism înalt funcţional cunoscut şi drept „boala geniilor”. Cu Radu a fost mai greu, nu a vorbit mulţi ani, dar început să scrie de la 4 ani. Evoluţia sa a fost mereu mai greoaie decât a fratelui său. Dar Gabriela Plopeanu se arată bucuroasă de felul în care arată lucrurile astăzi pentru cei doi băieţi. Şansele ca Robert să reuşească par mai mari, mama sa gândindu-se că poate va avea chiar şi o familie. Deşi în cazul lui Radu acest lucru pare mai greu, acesta este canalizat către talentul său, desenul, care a plecat în urmă cu ani de zile de la «zugrăvitul» pereţilor casei. Nu poate privi cu certitudine către viitor, dar speră ca ambii să se poată descurca în viaţa de adulţi şi să-şi poată câştiga singuri traiul.

„Părinţii trebuie să accepte problema pentru a o putea rezolva”
Mihai Avram are 8 ani şi este un caz care pare a fi de succes în cadrul Asociaţiei. „Avea deja doi ani şi ceva şi ne aminteam de la fratele lui mai mare că la respectiva vârstă începuse să vorbească. În medicina noastră fiind vorba de un domeniu oarecum nou, nu ni s-a putut oferi un diagnostic destul de repede”, povestesc părinţii micuţului cum a început totul. Au fost îndemnaţi să îl ducă la creşă, apoi la grădiniţă, însă aici totul a devenit mai limpede. Băieţelul, deşi era sociabil, atras de copii, aceştia puteau observa că el nu vorbeşte, nu înţelege regulile jocurilor şi a început să fie marginalizat. „Am început cercetările din nou, iar după un an de observaţie diagnosticul a fost clar”. Se felicită acum că au găsit „Copiii de Cristal”, iar de 4 ani Mihai face zilnic terapie ABA şi logopedie, fiind totodată permanent evaluat de un psiholog. Părinţii recunosc că au avut o perioadă de negare, însă odată ce au conştientizat situaţia, chiar dacă au trecut şi prin momente de disperare, şi-au schimbat total planurile de viaţă. Tratamentul îi costă lunar 1.500-1.800 de lei, însă rezultatele încep să se vadă. Chiar dacă a repetat 3 ani de grădiniţă, Mihai a început să vorbească, iar acum este în clasa pregătitoare şi se poate spune că se integrează în colectiv. Face dansuri şi înot şi chiar dacă nu înţelege noţiunea de competiţie progresul micuţului este remarcabil. „Avem un îndemn pentru părinţii care s-ar putea afla în situaţia noastră. Să accepte problema, pentru a o putea rezolva. Timpul pierdut este în detrimentul copilului, iar la 8 ani chiar nu ştim dacă mai ai ce să faci”, încearcă soţii Avram să definească o soluţie pentru părinţii care s-ar putea afla în locul lor.

Curs pentru profesorii care lucrează cu copii cu TSA
Mâine, „Asociaţia Copiii de Cristal” organizează un nou curs adresat profesorilor care lucrează cu copii cu TSA, care vor sa afle mai multe lucruri despre cum îi pot ajuta pe elevii lor. Astfel, 20 de cadre didactice vor putea învăţa despre „Caracteristicile de bază ale tulburărilor de spectru autist (TSA) şi tulburările de hiperactivitate şi deficit de atenţie (ADHD) ”, „Înţelegerea copilului cu TSA sau ADHD şi a rolului integrării în colectivitate”. Cursul va fi susţinut de către Anca Urduzan, psiholog şcolar, psihoterapeut adlerian şi terapeut ABA.

Soţii Avram şi fiul lor, Mihai