Ştafeta liberală

Nu-mi amintesc ca în precedentele preparative intelectuale vreun candidat să-şi fi făcut o campanie prealabilă atât de intensă şi laborioasă precum Cristian Buşoi. Demersurile sale au început, practic, după reţinerea primarului general Oprescu şi s-au intensificat constant, prin prezenţa sa în calitate de personaj politic cvasi-independent, pe mai multe canale TV cu care au fost în mod evident încheiate contracte – pe sau sub masă. Cu figura sa inconfundabilă, Buşoi apărea în cele mai neaşteptate companii politice, dându-şi cu părerea mai ales pe aspectele practice ale actualităţii în care deţinea expertiză datorită precedentelor sale funcţii – între care şi aceea (temporară) de preşedinte al CNAS.Mereu în căutare de demnităţi, Buşoi a renunţat la cariera de europarlamentar pentru a prinde un loc în trenul intern al beneficiilor. A sperat să devină ministru al Sănătăţii, dar a ratat datorită evoluţiei politice. Considerat drept unul dintre cei mai avuţi politicieni, “sponsorizat” la greu de o mamă şi o nevastă cu stagii în mânoasa calitate de notari, Buşoi părea să nu precupeţească nimic pentru a ajunge la un vârf. Ba chiar a încercat să-şi facă şi o echipă, dacă ne amintim episodul împingerii în echipa lui Cioloş a imberbului candidat la funcţia de ministru al Sănătăţii. Este evident că în promovarea sa o contribuţie importantă a avut şi industria farma, cu care înnodase legături strânse în cursul mandatelor de la CNAS. “Înfiat” practic de Iohannis, pe care de la o vreme îl însoţea ca o umbră, Buşoi s-a trezit însă barat în traiectoria sa chiar de către partidul care îl propulsase. Tot mai conştienţi de lipsa sa majoră de carismă, liberalii au decis să schimbe macazul înainte de a fi prea târziu. Deşi sondajele interne indicau o paritate între Buşoi şi Orban, balanţa a înclinat spre cel de-al doilea, din mai multe motive, între care a prevalat experienţa superioară a acestuia. Într-adevăr, Orban este un veritabil lider al eşecurilor electorale, pierzând sistematic competiţiile în care a fost angrenat. Precedentul scrutin de la Capitală l-a clasat pe locul al patrulea şi este greu de crezut că în timpul scurs ar mai fi câştigat puncte de popularitate. Din acest punct de vedere este însă superior lui Buşoi (Buşoi who?) chiar dacă într-o perspectivă negativă.
Ce ascunde, de fapt, această schimbare? O derută totală, într-un PNL care are tot mai multe dovezi că este abandonat de “patronul” său, care a preferat un guvern tehnocrat în locul unuia politic şi care se delimitează tot mai evident de acţiunile sale. Un exemplu este chiar acela al opiniei prezidenţiale cum că, deşi votul de la locale în două tururi ar fi mai bun decât cel într-un tur, lucrurile trebuie lăsate aşa – în plină campanie liberală de schimbare, inclusiv prin reclamaţii şi sesizări la Curtea Constituţională.
Conform declaraţiilor lui Predoiu, avansat de la premier din umbră la funcţia de şef de organizaţie municipală, obiectivul liberal este ca primăria Capitalei să nu încapă pe mâinile PSD-ului. Şi nu ca să câştige – s-ar putea trage concluzia. Iar personajul aruncat de acest partid pe piaţă este considerat din capul locului superior resursei liberale…
În timp ce liberalii şi social-democraţii se pândesc reciproc încercând să identifice lipsurile celorlalţi, din culisele peisajului pândeşte specialistul finişurilor pe ultima sută: Băsescu.