Strâmba lui Macovei

Prima „observaţie” a fost lansată de integra candidată Monica Macovei: în campania Elenei Udrea sunt şi bani de-ai lui Cocoş, obţinuţi din mită (citat după ureche).

Nu ştiu dacă este adevărat. Ceva însă se leagă cu complicata afacere Microsoft. S-a dovedit deja că Dorin Cocoş este unul dintre artizanii şpăgii şi ai împărţirii ei. A prins de veste că potera de la DNA e pe urmele lui încă de prin aprilie, când a încercat să şteargă urmele din contabilitate, făcând plăţi false şi golind conturile de sumele compromiţătoare. Absolut întâmplător – cam tot pe atunci – s-a produs şi divorţul amiabil al celor doi. Că relaţia nu stătea pe roze, era evident de mult, de când obligaţiile politice o ţineau pe „puternica” femeie politică mai aproape de Cotroceni decât de casă. Dar menajul rezistase şi probabil că ar fi putut să reziste măcar până după alegeri. N-a fost să fie şi cei doi şi-au împărţit averea frăţeşte. Unii – între care şi procurorii DNA – se întreabă dacă manevra respectivă n-a avut rolul de a pune la adăpost de confiscări măcar jumătate din averea agonisită în vremurile bune când toate uşile guvernării erau deschise. Probabil, însă, că la un moment dat vom afla şi acest lucru, chiar dacă acum Direcţia comunică faptul că Elena Udrea nu este nici învinuită, nici inculpată. Deocamdată...

Înaintea celor nouă miniştri au apucat drumul arestului oamenii de „afaceri”. Cei care au pus la punct mecanismele împărţirii uriaşei şpăgi de 25 milioane de euro. Pionul principal pare să fie fostul ministru al Telecomunicaţiilor, Gabriel Sandu. Cum a ajuns acesta ministru peste un domeniu de care habar n-avea, numai Stolojan (principalul său protector politic) şi Cocoş plus Nicu Dumitru – Niro ştiu. Practic, el a fost promovat de la saltele Relaxa la „site-ul de 500 milioane euro” cu dedicaţie: să rezolve problema şpăgii printr-o hotărâre de guvern, pe care a negociat-o ca la piaţă: 1,8 milioane de dolari partea lui! La care s-au mai adăugat, pe parcurs alte trei. NIRO şi DALLY trebuiau să găsească portiţele financiare prin care banii să ajungă la beneficiari şi pentru asta au pus în funcţiune un întreg sistem gestionat de specialişti în domeniu - contabili şi avocaţi. Succesul DNA în radiografierea cazului n-ar fi fost la fel de rapid şi de spectaculos fără „martorii” care au descâlcit schema. Între aceştia un rol esenţial pare să fi avut un celebru şef de casă de avocatură care s-a remarcat şi prin turnarea altor clienţi de-ai săi, când a fost strâns cu uşa.

Sandu deschide „balul” miniştrilor. Al celor nouă. Între care unii au avut, poate, roluri mai mici sau chiar decorative, fiind păcăliţi de marii aranjori. De acum înainte cea mai importantă misiune a procurorilor este recuperarea prejudiciului – a celor 25 de milioane. Bani cerţi nu calculaţi telepatic ca în cazul ICA. Banii ăştia, însă, ori se află în conturi din paradisuri fiscale, unde n-avem jurisdicţie, ori au fost înstrăinaţi de împricinaţi prin vânzări sau donaţii de proprietăţi. Simpla decizie de confiscare nu va fi suficientă. Abia după aceasta intervine adevăratul efort de recuperare. Pentru că fără bani, puşcăria vinovaţilor poate să fie un fel de vacanţă pe banii statului...