„Tatuajul în România”

În România, până la Revoluţia din 1989 şi câţiva ani după aceea, tatuajele favorite erau cu numele persoanei care însemna ceva - „Gigi”, „Lola” etc. Sau mai purtau bărbaţii o inimă străpunsă de săgeată, o ancoră sau o floare. Tatuajele super stilizate şi formele onirice aproape sunt modă a vremurilor noastre preluate din Occident, unde moda „tatoo” a început să apună. Însă istoria tatuajelor a început în România mult mai devreme. Despre toate acestea, dar şi imagini cu tatuajele de altădată puteţi afla şi vedea la Muzeul Civilizaţiei Urbane, unde, ieri, a fost vernisată expoziţia „Pentru o istorie a simbolurilor. Tatuajul în România”. Ea aduce, în premieră, în faţa publicului braşovean, colecţia didactică de tatuaje realizată de dr. Nicolae Minovici, încă de la finalul secolului al XIX-lea. Nicolae Minovici (1868-1941) este autorul primei sinteze a problematicii tatuajelor din spaţiul românesc, iar teza sa de  licenţă, „Tatuajurile în România”, publicată în anul 1898, rămâne o lucrare de referinţă pentru medicina românească. „Moda tatuajelor în societatea românească o putem considera prezentă încă din timpul culturilor meolitice, dar în evul mediu era întâlnit la nivelul păturilor superioare. O dată cu modernitatea, moda s-a răspândit în toate structurile sociale, cu precădere în mediul urban”, au precizat organizatorii. Expoziţia este organizată de Muzeul Municipiului Bucureşti, împreună cu Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”.