Curs BNR
1 EUR = 4.9761 RON
1 USD = 4.6567 RON
1 GBP = 5.7878 RON
1 XAU = 346.6114 RON
1 AED = 1.2678 RON
1 AUD = 3.0265 RON
1 BGN = 2.5442 RON
1 BRL = 0.9073 RON
1 CAD = 3.4036 RON
1 CHF = 5.0938 RON
1 CNY = 0.6426 RON
1 CZK = 0.1971 RON
1 DKK = 0.6673 RON
1 EGP = 0.0972 RON
1 HUF = 1.2649 RON
1 INR = 0.0559 RON
1 JPY = 3.0059 RON
1 KRW = 0.3389 RON
1 MDL = 0.2605 RON
1 MXN = 0.2744 RON
1 NOK = 0.4252 RON
1 NZD = 2.7633 RON
1 PLN = 1.1511 RON
1 RSD = 0.0425 RON
1 RUB = 0.0503 RON
1 SEK = 0.4287 RON
1 TRY = 0.1432 RON
1 UAH = 0.1179 RON
1 XDR = 6.1310 RON
1 ZAR = 0.2433 RON
Publicat la 04 martie 2016
Odată cu retragerea – din motive de sănătate – a regelui Mihai din calitatea pe care a deţinut-o, în favoarea fiicei sale Margareta, se închide un capitol sugestiv din istoria noastră.
Urcat pe tron, prima dată, la vârsta de 5 ani şi „detronat” de tatăl său Carol, şase ani mai târziu, Mihai a avut parte de o existenţă plină de urcuşuri şi coborâşuri. Co-autor, alături de comunişti, al loviturii de stat care l-a înlăturat de la putere pe Ion Antonescu, a avut parte de aceeaşi soartă din partea ruşilor care, la întoarcerea armelor, îl decoraseră cu cea mai înaltă distincţie – Ordinul Victoria. Abdicarea sa – semnată cu pistolul pe masă, l-a purtat pe drumul unei pribegii care avea să dureze nu mai puţin de 45 de ani, dacă luăm ca bază de calcul a revenirii sale cea din 1992. În 45 de ani orice persoană cu mai puţină rezistenţă morală, ar fi cedat cu desăvârşire. Mai ales că nu puţine au fost demersurile de a-l ţine la distanţă ale comuniştilor, despre care se spune (fără a fi fost confirmat vreodată) că i-ar fi acordat un soi de pensie cu condiţia de a nu face valuri. Regele exilat nu a făcut valuri, dar nu a renunţat nici un moment să creadă într-o întoarcere a cursului istoriei care a avut loc când nimeni nu mai spera. Regăsirea ţării în care s-a născut şi şi-a petrecut copilăria şi o parte a tinereţii, nu a fost una liniştită. În disputa pasională dintre susţinătorii săi, adepţi ai monarhiei şi noua conducere republicană, Mihai a intrat la mijloc fiind nevoit să suporte episoade jenante, precum urmărirea sa pe autostradă şi întoarcerea la aeroport pe motiv că nu avea o viză valabilă de intrare. Lucrurile s-au calmat însă în următorii ani şi de Paştele din 1992 a avut parte de o primire triumfală, în care au culminat satisfacţia şi curiozitatea unei bune părţi din public. Ecou al acestei manifestări, neinspirată idee liberală de a-l propune candidat la preşedinţie a complicat lucrurile. În ciuda declaraţiilor de sprijin, Convenţia Democrată, ajunsă la putere în 1996, nu a făcut nimic pentru a limpezi situaţia instituţiei Casei Regale, tergiversând lucrurile până la finalul guvernării. În mod surprinzător pentru mulţi dintre cei care nu-i cunoşteau adevărate coordonate de om politic, Iliescu a fost cel care a dezgheţat complet situaţia prin vizita sa „secretă” la Versoix, din 2001, când a participat la Forumul CransMontana. Atunci, într-o după-amiază, a dispărut pur şi simplu, recunoscând senin la întoarcere, faţă de membrii delegaţiei şi jurnalişti, că fusese să bea un ceai cu regele! A fost meritul guvernului Năstase de a fi clarificat legal situaţia monarhiei şi de a fi retrocedat – în ciuda unor proteste violente - câteva dintre proprietăţile Coroanei, între care Peleşul, Palatul Elisabeta şi cel de la Săvârşin. Reintrată în circuitul public, familia regală a contribuit, prin misiuni personale pe lângă alte capete încoronate europene, la succesul demersurilor româneşti de aderare la cele mai importante organizaţii continentale.
Deşi sentimentul monarhic nu a fost niciodată important în perioada de după Revoluţie, poate şi datorită absenţei totale a noţiunii din mentalul public (sondajele nu i-au acordat nicidoată un procent mai mare de 12%), societatea a acceptat convieţuirea paşnică cu o instituţie care a demonstrat în repetate rânduri că este dispusă să se pună în slujba interesului naţional. Existenţa sa a fost înconjurată de respect şi consideraţie (chiar dacă aripi colaterale ale familiei au provocat în repetate rânduri mici scandaluri) şi a dovedit valabilitatea unor decizii normale, luate însă după o serie de controverse şi dispute lansate uneori chiar de la vârful administraţiei („trădarea” – acuzată de Băsescu). Schimbul de ştafetă este unul firesc şi promovează în prima linie o figură care a ştiut să stea cu discreţie la dreapta părintelui său.
Şi chiar dacă monarhia nu va mai reveni la vârful societăţii, ea îşi va păstra locul simbolic în istoria poporului român.
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu