Ultimul plan al lui Ceauşescu

Cu puţin timp înainte de Revoluţie, Nicolae Ceauşescu pusese la punct un experiment care avea să fie făcut pe români. Totul a început în noiembrie 1969, an în care a fost înfiinţată „Comisia Centrală pentru Sistematizarea Satelor”. 

Conform fermierulargesean.ro, rolul acesteia a fost acela de a elabora un plan prin care comunele cu doar 5.000 de locuitori să fie demolate. Ulterior, oamenii din acele aşezări erau mutaţi în „centre civice”, plasate cât mai aproape de marile zone urbane şi care erau numite oraşe agroindustriale. Se dorea agricultură pe fiecare metru de pământ, prin care să fie depăşite planurile de producţie. Proiectele Casa Poporului sau Canalul Dunăre – Marea Neagră au dus la amânarea acestui plan dement, care putea forţa românii să îşi schimbe drastic stilul de viaţă. Totuşi, la 3 martie 1988, Ceauşescu a făcut publică lista ce viza dispariţia a 900 de comune din cele 2.705, ceea ce însemna o reducere a numărului satelor româneşti de la 13.123 la 6.000, până în anul 2000. Judeţele Argeş, Alba, Bacău, Vâlcea, Prahova, Vaslui şi Iaşi erau cele mai afectate de experiment. Spre exemplu, în judeţul Argeş mai-marii comunişti doreau o creştere a producţiei în agricultură, fără precedent, între anii 1990 – 1995; la cereale se urmărea o producţie de 35 – 40 milioane de tone anual. În ceea ce priveşte sistematizarea satelor argeşene, Buzoeşti trebuia să devină oraş, iar ţăranii ar fi locuit în ghetouri de câte două etaje, cu WC şi fântână în faţa blocului. Masa acestora ar fi fost servită de trei ori pe zi, în cantine special amenajate.

Evenimentele din decembrie 1989 au stopat planul nebunesc al lui Nicolae Ceauşescu, astfel că satele din România au fost cruţate de buldozerele transformării comuniste.