Un „10%" care poate răsturna tehnocraţia

După dezvăluirile şocante legate de marea manipulare prin internet a demonstranţilor care au condus la demisia lui Ponta şi la nominalizarea – împotriva Constituţiei – a lui Cioloş, soarta guvernului de tehnocraţi va fi pusă la încercare de răspunsul pe care-l va da cabinetul prevederii „testamentare” a fostului guvern legal: majorarea cu 10% a salariilor bugetarilor.

A fost pionul otrăvit cu care a fost făcută, practic, ultima mutare a cabinetului susţinut de fosta coaliţie (în prezent nu se mai poate vorbi despre aşa ceva). Şi singura neprobată de Parlament. Dacă pentru restul de măsuri (ridicarea TVA, mărirea salariilor din Sănătate şi Educaţie, şi altele) noului guvern îi va fi greu să dea înapoi, aceasta rămâne sub semnul întrebării, oricâtă asigurare ne-ar mai da Ponta că banii există. Există într-un mod teoretic, bazat pe prezumţia de menţinere a încasărilor ANAF şi pe disponibilitatea de a renunţa în continuare la investiţii.

Cioloş a abordat cu circumspecţie acest subiect şi a avut grijă să se blindeze cu rezervele exprimate de unele cercuri financiare şi chiar de Banca Naţională. Mugur Isărescu nu a fost deloc partizanul acestei măsuri excesiv de liberale, după părerea sa, şi se pare că îşi menţine opiniile. Cioloş n-a spus un „nu” hotărât, dar s-a plasat într-o marjă de dubiu care nu promite nimic bun pentru cei vreun milion de bugetari care aşteptau cu nerăbdare această măsură. Şi care, foarte probabil, nu va veni. Nu în actualul ciclu legislativ.

Evident, se vor găsi la fel de multe motive, ca şi pentru aplicarea ei. Dar, comunitatea economică a devenit mult mai circumspectă, mai ales pe fondul crizelor declanşate de fenomenul migraţiei necontrolate şi al terorismului. Şi al unui precedent: în mintea tuturor stăruie momentul similar din 2008, când economia „duduia” şi fostul guvern Tăriceanu arunca în stânga şi în dreapta cu banii strânşi la teşcherea – inclusiv pentru dublarea negândită a salariilor din Educaţie, cea cu atâta avânt negândit votată de un parlament care a dat în cea mai mare măsură dovadă de iresponsabilitate. S-a votat o lege niciodată aplicată şi pentru a cărei neaplicare nimeni n-a plătit. Inclusiv preşedintele Băsescu, care mărturisea că a avut şi el îndoieli, dar nu se putea pune în contra curentului.

Cam acelaşi lucru se întâmplă acum. Cu menţiunea că guvernul Cioloş nu are nici măcar minima susţinere parlamentară pe care o avea cabinetul liberal susţinut tacit de social-democraţi. Sunt foarte curios cum va putea întâmpina sfiosul premier Cioloş un val de proteste publice montat după aceeaşi reţetă IT care a dat jos guvernul Ponta? Pentru că perspectiva anulării acestei promisiuni va lovi dureros o anumită importanţă de populaţie a cărei opoziţie poate crea probleme serioase. Şi care va putea declanşa un val interminabil de revendicări, cărora tehnocraţii nu au cum să le facă faţă...