Un bucătar din Braşov a descoperit dosarul de revendicare a tezaurului de la ruşi, trimis de mareşalul Antonescu

Bucătar de meserie, braşoveanul Attila Szocs, a cumpărat o vitrină elegantă de la un comerciant de mobilier vechi de la poalele Tâmpei, de la care obişnuia să achiziţioneze diverse piese deosebite.
Restauratorul de mobilă este un iranian cunoscut în Braşov drept David, stabilit de 30 de ani în România, căsătorit cu o româncă cu sânge sas, cu care are două fete. El aduce deseori mobilă elegantă de la Teheran sau o culege de prin casele românilor de pe întregul cuprins al ţării, o recondiţionează, dacă e cazul, şi o revinde. Achiziţia vitrinei a fost făcută în mai 2018, ioar dosarul pe care mareşalul Antonesc l-a trimis cu armata la Moscova ca să revendice tezaurul României a ieşit lai veală întâmplător, în timp ce braşovenii puneau mobila în maşină, după cum informează cotidianul Libertatea.
Auzind zgomotul pe care îl făcea dosarul gros în interiorul mobilei, curioşi, cei doi au desfăcut vitrina şi au descoperit un perete dublu, în care au găsit un vraf de documente care aşteptau, de 80 de ani, să fie găsite. Împreună cu ele, s-a deschids o fereastră necunoscută a istoriei noastre: un dosar cu aproape 200 de pagini, cu coperţi de carton alb-negru, tigrat. Eticheta i-a lăsat cu gura căscată: „Tezaur Moscova. BIBLIORHAPT. 17416”.

Ce conţine, de fapt, biblioraftul ascuns în mobila de epocă?
Pe colile care aveau margini maronii scria: „Situaţia tezaurului evacuat la Moscova”. Într-o limbă română de secol trecut şi cu o înşiruire precisă de cifre, calcule, locuri şi evenimente, foile cuprind de fapt cele mai mici detalii ale valorilor transportate de la Bucureşti şi Iaşi către Rusia în 1916 şi 1917 şi nerecuperate nici azi. Un dosar pregătit de Antonescu, despre care nimeni n-a ştiut că există. Situaţia tezaurului din 1916-1917 se găseşte la Banca Naţională, într-o contabilitate clară, cu semnăturile atât din partea română, cât şi din partea rusă. Ce conţine, de fapt, biblioraftul ascuns în mobila de epocă? Din punct de vedere istoric, cele 200 de pagini originale şi de o noutate absolută, nu se ştia că aşa ceva există. ”E vorba de un dosar pe care mareşalul Ion Antonescu l-a trimis, când armata română avansa, alături de nemţi, în 1941, spre Moscova. Bucureştiul anticipa că nemţii vor cuceri Moscova, iar Guvernul dorea să ia tezaurul înapoi de la ruşi”, explică o persoană de la BNR, într-o declaraţie neoficială pentru Libertate. Este practic inventarul pregătit pentru recuperarea aurului, „bijuterii şi alte obiecte de valoare”, aşa cum scrie în acte, valori depozitate de România la Moscova.

BNR, o nouă şedinţă despre posibila cumpărare a dosarului „tezaurul”
După cum scrie Liberatea, mai întâi, printr-o avocată din Braşov, cunoştinţă a lui Attila Szocs, toate documentele au fost date unui anume Adrian Romică Vlad, care s-ar fi angajat că le va preda autorităţilor. Omul i-a fost prezentat lui Attila cu titlul de general. După câteva săptămâni însă, s-au prins că individul e un potenţial escroc, au reclamat cazul la DIICOT, care a reuşit să recupereze toate documentele de la cel care în prezent e anchetat. DIICOT a predat mai departe documentele către autorităţi.
Ieri a avut loc, la BNR, o nouă întâlnire între reprezentanţi ai Băncii Naţionale şi ai Ministerului Culturii, care au consultat documentele, urmând ca statul să decidă dacă face o ofertă de cumpărare a dosarului. Ceea ce se ştia era că Banca Naţională a trimis un raport lui Ion Antonescu despre Tezaur. Istoricul Gheorghe Buzatu scrie, în lucrarea „România şi Marile Puteri (1939-1947)“, publicată în 2003, de Editura Enciclopedică, despre Scrisoarea Băncii Naţionale a României, referitoare la Tezaurul Românesc de la Moscova, care a fost înaintată, pe 13 noiembrie 1941, Mareşalului Ion Antonescu, atunci conducătorul Statului.