Viaţa ca un cântec - Anuţa Săgneanca

Când a deschis prima dată ochii, a văzut întâi luminiţele bucuriei din ochii mamei, iar apoi, în fiecare dimineaţă se trezea cu razele soarelui răsărite de după crestele Ceahlăului, după care, Anuţa tânjeşte de atâta amar de vreme de când a plecat la o vârstă fragedă din satul copilăriei ei Sagna din ţinutul Neamţului Marelui Ştefan Voievod şi Sfânt. Pentru Anuţa, satul copilăriei a rămas o emblemă, o sfinţenie a trăirii ei, botezându-se cu numele de scenă Săgneanca, pentru a-şi purta necontenit, împreunat pentru o veşnicie, destinul de locul ei drag!
De la tatăl Iosif, a moştenit simţul artistic şi şăgălnicia graiului, iar de la mama Monica, pioşenia şi bunătatea sufletească, calităţi pe care Anuţa le oglindeşte în felul ei de a fi, pe scenă ori în viaţa cotidiană!
Spuneam că a plecat de acasă de tânără „lăsându-şi sapa în gardul grădinii”, unindu-şi destinul tot cu un consătean, stabilindu-şi vremelnic şederea, în inima României, în oraşul de sub Tâmpa, în Braşov, dar gândul şi sufletul i-a rămas acasă, în codrii Neamţului la Sagna ei dragă, dând viaţă căsuţei părinteşti care e doar la câţiva paşi de biserica satului de şcoală şi primărie, iar de Zece Prăjini, unde vieţuieşte celebra Fanfară, cu care Anuţa a realizat imprimări audio, de care este tare mândră, întrucât, fanfara este predilectă în manifestările culturale şi cotidiene ale zonei, la nunţi, botezuri, înmormântări ori la hora satului.
Povesteşte despre copilăria ei intr-un fel aparte, în graiul neaoş de acasă, retrăind clipele copilăriei, când păştea oiţele pe dealurile Sagnei prin pădurea Țâhanca, adunând mohor, lucernă ori trifoi sălbatic pe care singură îl usca, pentru animalele ei dragi, alerga prin pădurile copilăriei, visând să devină artista, încropind prima ei scenă pe prispa casei, unde a avut primul auditoriu pe mama, sora şi câţiva vecini, care dealtfel i-au prevestit ca va deveni „mare cântăreaţă”!
Este atât de mândra că a primit titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE a comunei natale, fiind foarte apropiată sufleteşte de primarul comunei Gheorghe Iacob, dar şi mai mândră că se bucură de preţuirea celebrului primar al Braşovului George Scripcaru, având aceeaşi obârşie ca Anuţa, în ţinutul de legendă al Moldovei.
Anuţa a păstrat ca o adevărată moldoveancă linia curată a melosului din ţinutul Neamţului, consacrând-o câteva cântece cu mesaj profund: Măi bărbate om sucit, Sârba de la Cosmeşti, Drag mi-e mie lumea mea. Are ca model artistic pe celebra Maria Lătăreţu, dar iubeşte cântecul Mioarei Velicu, Marianei Lungu, Linei Vetrescu, Minei Pâslaru, Mariei Surupat.
A crescut trei copii, aşezaţi la casele lor, trăieşte frumos într-un apartament cochet la Braşov, dar tânjeşte după satul natal vrând să audă cocoşii cântând în curtea casei părinteşti, sa se bucure de răsăritul soarelui de după crestele Ceahlăului, de unduirea Siretului, de graiul vecinilor, de tot ce înseamnă acasă în Moldova. Se bucură de lume şi de viaţă, iubind tot ce dăinuie frumos şi adevărat în jurul ei, pentru că, Anuţa Săgneanca, a trăit viaţa ca un cântec.