600 de ani de la moartea domnitorului Mircea cel Bătrân

Romfilatelia îl omagiază pe marele domnitor al Ţării Româneşti prin introducerea în circulaţie a emisiunii de mărci poştale „Mircea cel Bătrân, 600 de ani de la moarte”. Pe timbrul cu valoarea nominală de 8 lei este ilustrată statuia lui Mircea cel Bătrân aflată în patrimoniul Muzeului Naţional al Literaturii Române.
Opera aparţine sculptorului Paul Vasilescu (1936-2012), un artist care s-a remarcat prin lucrările sale de artă monumentală şi portretistică.
Pe coliţa dantelată a emisiunii de mărci poştale este reprodusă o frescă de la Biserica Brădetu (jud. Argeş), ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, pe care domnitorul apare pictat alături de soţia sa, doamna Mara.
Timbrul coliţei dantelate are valoarea nominală de 16 lei.
Emisiunea de mărci poştale a fost lansată miercuri în cadrul sesiunii ştiinţifice comemorative organizată de Academia Română, intitulată: 600 de ani de la moartea Domnitorului Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân (1418 – 2018).
Romfilatelia şi Academia Română nu sunt singurele instituţii care îi aduc un omagiu celui caracterizat de istoricul german Johannes Leunclavius drept „principe între creştini, cel mai viteaz şi cel mai ager”. Mircea cel Bătrân a fost comemorat sâmbăta trecută în Arhiepiscopia Râmnicului prin Simpozonul Naţional „Voievodul Mircea cel Bătrân, apărător al dreptei credinţe şi ctitor de lăcaşuri sfinte”, organizat la Centrul Eparhial.
De asemenea, miercuri, la şase secole de la trecerea la cele veşnice a domnitorului Mircea cel Bătrân, IPS Varsanufie a oficiat Sfânta Liturghie şi slujba deparastas la Mănăstirea Cozia, începând cu orele 9:30.
Mircea cel Bătrân s-a născut în 1355 şi a urcat pe tronul Ţării Româneşti în 23 septembrie 1386, fiind al cincilea domnitor după Basarab Întemeietorul. În tradiţia medievală românească nu exista obiceiul numărării domnitorilor cu acelaşi nume, astfel că i s-a spus „cel Bătrân” cu sensul de „cel din vechime”, spre a fi deosebit de Mircea Ciobanul, care a domnit în veacul al XVI-lea. Fiu al lui Radu Vodă, Mircea a ajuns domn al Ţării Româneşti după moartea fratelui vitreg, Dan. Prin mama sa Calinichia, Mircea se înrudea cu familiile boiereşti din Oltenia, iar prin soţie, doamna Mara, cu Władysław Jagiełło, regele Poloniei.
Mircea cel Bătrân s-a remarcat prin realizări în plan politic, economic şi cultural. Sub domnia sa, Ţara Românească a ajuns la extinderea maximă pe care a cunoscut-o în istorie. Graniţele începeau la vest cu feuda primită de la Sigismund de Luxemburg, în Banatul de Severin, în nord treceau peste Carpaţi, până la izvoarele Oltului, iar în est a cucerit Dobrogea, extinzându-şi stăpânirea până la nord de Delta Dunării.
Domnitorul a promovat politici de bună vecinătate cu ţările din jur. A acceptat să-i fie vasal regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, însă monarhul maghiar i-a acordat ca feude Amlaşul, Făgăraşul şi Banatul de Severin, dar şi Castelul Bran sau domeniul Bologa. Relaţiile cu Moldova au fost de asemenea cordiale, iar prin intermediul domnitorului Petru Muşat a reuşit să încheie o alianţă cu Polonia.
Mircea cel Bătrân s-a preocupat să centralizeze statul şi să întărească capacitatea administraţiei de a colecta taxe şi de a mobiliza ostaşi. A înzestrat armata, iar în punctele strategice ale ţării a consolidat cetăţile existente, sau a construit altele noi. O prioritate a domniei sale a fost stimularea schimburilor comerciale cu ţările vecine, iar negustorilor din Braşov şi Liov le-a acordat privilegii comerciale importante. Mircea cel Bătrân a stimulat activitatea economică prin emiterea de monede, care s-au răspândit în toate zonele controlate de domnitor.
De asemenea, domnitorul a ctitorit mănăstiri şi biserici pe tot cuprinsul ţării. Aşezămintele religioase au devenit centre de cultură, prin activitatea copiştilor şi caligrafilor, dar şi prin înfiinţarea unor şcoli de pictură bisericească.
Domnia lui Mircea cel Bătrân a coincis însă cu extinderea puterii Imperiului Otoman în Balcani. După câteva incursiuni ale turcilor la nord de Dunăre, a avut loc o expediţie condusă de sultanul Baiazid I, care a vizat transformarea ţării în provincie otomană. Înfruntarea decisivă de la Rovine din 10 octombrie 1394/17 mai 1395 s-a încheiat cu eşecul invadatorilor. Mircea s-a alăturat ulterior oştilor cruciate care încercau îndepărtarea turcilor din Europa, dar expediţia de la Nicopol din 25 septembrie 1396, organizată de regele Sigismund cu participarea domnitorilor Ţării Româneşti, Transilvaniei şi a unor importante contingente burgunde şi franceze, s-a încheiat printr-un dezastru pentru tabăra cruciaţilor.
Baiazid a căzut în mâinile rivalilor mongoli, iar Mircea şi-a protejat ţara în ultimii ani de viaţă prin implicarea în luptele pentru putere de la curtea otomană. Mircea cel Bătrân a murit în 31 ianuarie 1418 şi este înmormântat la mănăstirea Cozia.