Anason (Pimpinella anisum) - beneficii şi proprietăţi

Plantă extrem de aromată, anasonul este originar din Orientul Apropiat şi era cultivat în Egiptul Antic. Florile de culoare alb-gălbui de pe tulpinile verticale dau ulterior naştere fructelor cenuşii aromate care au un gust uşor dulce.
Anasonul este o plantă cultivată, înrudită cu pătrunjelul, cu tulpină ramificată, care creşte până la o jumătate de metru. Frunzele de la bază sunt ovale, cu margini zimţate, iar cele din partea superioară a tulpinii se divizează în fâşii înguste. Înfloreşte în lunile iunie-august.
De la anason se folosesc în scop medicinal fructele – popular considerate şi numite seminţe. Acestea au dimensiunea de 3-5 mm, o formă aproximativ ovoidală, mai subţire la unul din poli, au un miros caracteristic, plăcut, aromat. Se recoltează în lunile august-septembrie. Fructele sunt folosite şi în industria alimentară ca aromatizant.
Preparatele medicinale din anason au proprietăţi stomahice, carminative, eupeptice, antispastice. Substanţele active din anason stimulează secreţiile glandelor salivare, gastrice şi intestinale, biliare şi mamare. Acţiunea asupra căilor respiratorii se concretizează în efectul expectorant, de calmare a tusei.
Anasonul, ca plantă medicinală, este utilizat frecvent în colicile abdominale, inclusiv la copii, în combaterea meteorismului, în anorexie, pentru stimularea digestiei, pentru stimularea secreţiei lactate, dureri menstruale, îndepărtarea păduchilor scalpului, scabie, impotenţă, travaliu, în infecţii respiratorii, traheite, bronşite, mai ales în faza uscată a tusei.

Administrare
Infuzia se prepară din jumătate de linguriţă de fructe zdrobite, la 1 cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-20 de minute, după care se strecoară. Se beau cel mult 3 căni pe zi. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea cu o jumătate de oră înainte de mesele principale.
Pentru calmarea colicilor la sugari se prepară o infuzie mai slabă din 6-8 fructe la 100 ml de apă. După răcire şi strecurare, se dau 3-6 linguriţe, în funcţie de vârstă. La copiii peste 5-6 ani, dozele sunt asemănătoare cu ale adulţilor.
Pentru stimularea secreţiei lactate la mamele care alăptează se poate folosi o infuzie preparată din anason în amestec cu chimen sau fenicul. Ceaiurile nu se păstrează mai mult de o zi, iar administrarea îndelungată nu este de dorit.
Uleiul volatil se poate administra în doză de 2-3 picături. Fructele de anason intră şi în compoziţia siropului expectorant.
Nu este indicat în gastrite, ulcer gastric şi duodenal, enterocolite acute şi cronice. În doze prea mari, uleiul volatil poate să ducă la apariţia unor manifestări toxice iniţial concretizate prin stare de excitaţie apoi fenomene de paralizie musculară, tremor, stare de euforie sau somnolenţă.
Poate produce sensibilizare la soare, deci se recomanda evitarea lui pe timpul expunerii la soare.
Anasonul trebuie administrat cu grijă la copiii mici, numai în dozele arătate, sub formă de infuzii slabe şi nu este recomandat la cei care suferă de gastrită sau boală ulceroasă.