Anghinarea

Anghinarea este o plantă ierboasă de origine mediteraneană, la noi cultivându-se mai ales în regiunile din sudul ţării. În primul an se dezvoltă frunze lungi de până la 1 m şi late de 30 cm, cu margini crestate, de culoare albicioasă, cu peri deşi.
Fiind sensibilă la temperaturi scăzute, pe timpul iernii trebuie protejată de frig prin acoperire cu frunze sau paie. În al doilea an, dintre tulpinile înalte apar şi flori mari de culoare violacee şi formă globuloasă.
În scop terapeutic se utilizează frunzele de anghinare, care au gust amar şi se recoltează de 3-4 ori pe an, după maturizare, încă din primul an, în lunile iunie-septembrie.
Frunzele de anghinare conţin polifenoli (cinarina şi alţi produşi clorogenici), flavonoizi (cinarozida, scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), cinaratriol, compuşi sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol şi betastigmasterol), săruri de potasiu, provitamina A şi numeroase enzime.
Preparatele din anghinare au acţiune coleretică, colagogă, antitoxică hepatică, hipolipemiantă, diuretică, stimulează excreţia colesterolului prin bilă, scad nivelul de colesterol din sânge şi stimulează pofta de mâncare.
Anghinarea, ca remediu fitoterapeutic, este indicată în insuficienţe hepatice şi renale, hepatită cronică şi ciroză hepatică, calculoză biliară, ateroscleroză, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicaţii, balonare, inapetenţă, greaţă şi durerile abdominale.

Administrare
În afecţiunile hepato-biliare se prepară o infuzie din 2 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită, la 300 ml apă. Se bea în trei reprize, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Până la servirea mesei se recomandă ca pacientul să stea culcat pe partea dreaptă. După 10 zile, preparatul se poate face mai concentrat (4 linguriţe la 300 ml apă), iar după alte 10 zile, cu prudenţă, se poate prepara infuzia din 5 linguriţe de plantă uscată, la 300 ml apă. Tratamentul se poate relua, dacă mai este necesar, după o pauză de o lună. În mod curent, frunzele de anghinare se asociază cu diferite plante medicinale (mentă, pelin, brusture etc.).
Pentru stimularea poftei de mâncare se recomandă o infuzie din 1 linguriţă de plantă uscată, la 1 cană cu apă şi se bea câte o jumătate de cană înainte de masă. Şi în cazul afecţiunilor renale sau al hiperlipidemiilor, infuzia se prepară la fel, administrându-se 2-3 căni pe zi.
Asigurarea funcţionalităţii optime a metabolismului. Bogată în complexul de vitamine B (precum niacina, vitamina B6, tiamina şi acidul pantotenic), anghinarea sprijină activitatea proceselor metabolice din organism.
Anghinarea este considerată eficientă şi pentru sănătatea inimii. Câteva ingrediente din frunzele plantei reduc colesterolul rău, îl cresc pe cel bun.
Are grijă de artere, sistemul cardiovascular, circulaţia sanguină, tensiunea arterială.
Planta este bogată în potasiu, un mineral esenţial cu imapct pozitiv imens asupra organsimului.
Potasiul ajută la neutralizarea efectelor excesului de sodiu, cel vinovat de creşterea tensiunii.
Anghinarea acţionează ca un vasodilatator. Şi diabeticii sunt încurajaţi să o consume pentru a preveni complicaţiile asociate cu hipertensiunea.
Nu se administrează în stadiul acut al bolilor hepato-biliare şi renale si nici inclus în vreun altfel de preparat în cazul litiazei biliare.
Contraindicat în alăptare (reduce lactaţia).
La unele persoane poate provoca reacţii alergice.