Bisericile din Veneţia, comori arhitecturale de nepreţuit

Biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva este prima biserică ce a fost construită din piatră în satul Veneţia de Jos. Nu se cunoaşte data precisă a ridicării ei, cert este însă că exista la 1700, când documentele consemnează faptul că biserica ortodoxă a satului a fost dată în folosinţă celor care au trecut la grecocatolicism, credincioşii ortodocşi rămânând fără lăcaş de cult, cum de altfel s-a întâmplat în mai multe localităţi din zonă, cum ar fi Comăna sau Râuşor.

Biserica, monument istoric, a avut atât pictura interioară, cât şi exterioară. Clopotniţa era cândva o construcţie separată, însă în 1899, cu ocazia renovării, în locul ei s-a construit turnul actual. Pentru că zidul nordic s-a deplasat, cupolele naosului s-au surpat şi în locul lor s-a construit un tavan de scândură. Au fost construiţi contraforţi pentru protejarea zidurilor, însă biserica a fost atunci tencuită şi văruită fără a mai fi pictată.

În 1948, lăcaşul de cult a revenit în proprietatea Bisericii Ortodoxe, iar începând din 1988 a intrat într-un amplu proces de restaurare: vechii contraforţi au fost înlocuiţi cu alţii din beton armat, zidul a fost întărit cu o centură din beton, a fost adăugată o încăpere pentru arsul lumânărilor, tâmplăria şi iconostasul au fost înlocuite, iar interiorul a fost împodobit cu pictura realizată în frescă.

Drumuri către istorie şi suflet

Curiozitatea legată de numele satelor Veneţia de Jos şi Veneţia de Sus a născut multe întrebări despre originile acestor nume, unice în ţară. Fără nici o legătură cu „oraşul gondolelor ”, satele şi-au primit numele de la râul ce străbate această vatră sătească. Localnicii spun că denumirea a venit de la pietrele care se găseau pe acest râu şi aveau o culoare vineţie. În Veneţia de Sus, găsim un monument istoric unic în Transilvania, un lăcaş de cult ce dă mărturie despre vechimea românilor din această aşezare umană. Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” este unică pentru arhitectura ei deosebită, apropiată mai mult stilului brâncovenesc şi mai puţin celui întâlnit bisericilor din Ardeal.

Şi în Veneţia de Jos cele două biserici, acum ortodoxe, sunt monumente istorice cu o arhitectură deosebită. După Uniaţia de la 1701, când vechea biserica a satului a fost dată greco-catolicilor, credincioşilor ortodocşi nu li s-a îngăduit de către autorităţi să îşi ridice altă biserică, aşa cum doreau. Însă odată ce conducerea imperiului a fost preluată de Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, acesta le-a acordat sătenilor, în 1781, aprobarea de a-şi construi o altă biserică, cu condiţia ca acest lucru să nu producă tulburări intre ortodocşi şi greco-catolici şi să nu fie un îndemn de revenire a greco-catolicilor la Ortodoxie.

Ortodocşii şi-aur recuperat biserica

După Uniaţia de la 1701, când vechea biserica a satului a fost dată greco-catolicilor, credincioşilor ortodocşi nu li s-a îngăduit de către autorităţi să îşi ridice altă biserică, aşa cum doreau. Atunci când conducerea imperiului a fost preluată de Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza. Acesta le-a acordat în 1781 aprobarea de a-şi construi o altă biserică, cu condiţia ca acest lucru să nu producă tulburări între ortodocşi şi greco-catolici şi să nu fie un îndemn de revenire a greco-catolicilor la Ortodoxie.

Zidirea bisericii a început în vara anului 1790, prin eforturile părintelui Ioan Comanici, numit şi Ionaşcu, cu un ajutor important din partea negustorului braşovean Dimitrie Scurtu. Se pare că lăcaşul de cult, construit din piatră a fost terminat în 1796, cu mult ajutor atât din partea credincioşilor ortodocşi, cât şi a celor uniţi. Tradiţia spune că vechea clopotniţa s-a prăbuşit spre asfinţit, iar după 1801 a fost construit turnul actual puţin mai la vest decât locul iniţial, prelungindu-se astfel şi naosul, fapt dovedit prin lipsa de pictură pe această porţiune. Biserica a fost pictată de către pictorul Teodor Zugravul împreună cu fiii săi, iar ca şi element deosebit prezintă o reprezentare, pe exterior, a Adormirii Maicii Domnului, care este şi hramul acestui lăcaş de cult.

Biserica, declarată monument istoric, a fost renovată şi consolidată în 1930, iar în ultimii ani au fost efectuate din nou alte lucrări de reparaţii, după cum a precizat preotul paroh Mihai Virgil Comşulea.

Monument unic la Veneţia de Sus

Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva din Veneţia de Sus este un monument istoric unic în Transilvania, pentru arhitectură ei deosebită, apropiată mai mult stilului brâncovenesc şi mai puţin celui întâlnit bisericilor din Ardeal. Informaţiile despre timpurile şi împrejurările în care a fost zidită biserica lipsesc şi ele, lăsând loc presupunerilor.

Oricum, biserica a fost construită înainte de 1776, iar turnul clopotniţa datează din anul 1830. Turnul cu ziduri groase de 1.35 m, are un etaj mai retras decât parterul.

Intrarea în biserică se face pe sub turn. În interior, între pronaos şi naos, apare zidul despărţitor, străbătut de obişnuită deschizătura de uşă încadrată de cele două arcade laterale. Catapeteasma de zid de altădată a fost înlocuită cu una de lemn în anul 2000.

Pisania se află în intrarea în pronaos, deasupra uşii, însă cu timpul literele s-au şters, însă sunt vizibile fragmente din care se poate deduce semnificaţia ei: „(S-a ridicat din) temelie cu cheltuiala Dumnealui… şi alţi oa(meni…) ale căror nu(me s-au s)c(ris) în pom(elnic)ul cel mare (pentru ca) să fie pomeniţi în veci. În zilele împăratului nostru Iosif al doilea la an(ul 177)6 . Această sfânta biserică o a(m) zugrăvit eu ierodiacon(onul Cos)tantin din Braşov”.

Pictură este afumată şi probabil a fost curăţată cu vreo mătură sau perie de s-a zgâriat pe alocuri. Acesta descriere o face Valeriu Literat, în anul 1930. După cum spune preotul paroh Laurenţiu Oană, de atunci şi până în prezent au fost aduse unele modificări de arhitectura interioară: iconostasul nou din anul 2000, stranele din stejar lăcuit, uşile de intrare în tinda şi în pronaos şi scara din lemn ce duce în turnul clopotniţei. 

Pictura orginală a fost scoasă la lumină

Biserica monument istoric a fost renovată anii trecuţi, iar pictură originală de la 1776, realizată de ierodiaconul Constantin din Braşov, a fost restaurată de pictorii Dumitru Mărgean Trăşculescu şi Ioan Munteanu. Lăcaşul de cult a redevenit astfel, o podoabă a bisericilor istorice din această parte a Transilvaniei şi o mândrie a comunităţii. Slujba de sfinţire a fost oficiată de către Înalt Preasfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, în duminica de 21 octombrie 2012, Sfinţilor Mărturisitori transilvăneni.

Veneţia, aşezare monahală din vechime

În satul Veneţia de Sus, se regăseşte Valea Mănăstirii. Drumul începe de la ieşirea din sat şi parcurge acesta vale a cărei denumire vine de la fostul schit de măicuţe, care a fost devastat după al doilea război mondial, astăzi rămânând doar ruinele. Pe aceste ruine regăsim astăzi o troiţă unde, în fiecare an, preotul merge împreună cu enoriaşii, în jurul sărbătorii creştine „Sfântul Ilie” şi oficiază o slujbă de pomenire. De-a lungul Văii Mănăstirii întâlnim arborete rare şi făgete de deal pe stâncării calcaroase cu „limba cerbului”, care este o specie rară de ferigă.

Bisericile din cele două sate sunt deschise în fiecare zi de sărbătoare. În Veneţia de Jos, preot paroh este Mihai Virgil Comşulea care poate fi contactat la numerele de telefon 0268.287.222, 0761.784.233, iar în Veneţia de Sus, preot paroh este Laurenţiu Oană care poate fi găsit la numerele de telefon  0740.054.868 sau 0761.784.234.