Bolnavul din Edesa

Pe timpul când Mântuitorul era pe pământ şi propovăduia în Ţara Sfântă, în cetatea Edesa se afla un om bolnav, care nu se putea mişca. El auzise de minunile pe care Iisus le făcea: orbii vedeau, surzii auzeau, ologii se îndreptau, lepsoşii se curăţau, morţii înviau. Ar fi vrut bietul bolnav să ajungă şi el la Mântuitorul Hristos, dar nu avea cine să-l ducă, aşa că a trimis un pictor ca să-I picteze chipul Său cel Sfânt, iar El să se poată atinge măcar de icoană.
S-a dus pictorul, dar nu reuşea deloc să picteze chipul Mântuitorului, căci era lume multă care dorea să-L asculte şi să-L atingă. Mântuitorul a cunoscut cu duhul intenţia pictorului şi a luat o batistă, şi-a şters faţa şi chipul Său a rămas imprimat. Iisus a dat pictorului batista spunându-i: Du-te la stăpânul tău şi du-I această batistă care îi va alina suferinţa, dar complet sănătos se va face numai când îi voi trimite un ucenic de-al meu. Pictorul s-a dus bucuros la stăpânul său cu acea batistă, iar bolnavul a pus batista cu chipul lui Hristos deasupra porţii sale împreună cu o candelă care era aprinsă mereu. Când unul dintre apostoli a venit să propovăduiască Evanghelia, omul bolnav s-a făcut complet sănătos.
După moartea lui, a venit în acea cetate un stăpân păgân care a poruncit să se pună o lespede de piatră peste icoana Mântuitorului. Au trecut 300 de ani şi asupra cetăţii a apărut o grea cumpănă. Vrăjmaşii acelei cetăţi urmau să năvălească cu oastea lor cea numeroasă. Stăpânul cetăţii şi-a chemat sfetncii pentru a găsi o soluţie. Unul dintre ei şi-a adus aminte că străbunicul său a adus în cetate o icoană a Mântuitorului, care se află în zid acoperită de o lespede de piatră. Stăpânul cetăţii a poruncit să scoată acea icoană şi toţi
s-au rugat înaintea ei, iar duşmanii au fost alungaţi. Candela acelei icoane ardea şi atunci când au desoperit icoana de 300 de ani fără să se stingă.