Cel mai vechi document păstrat din Evanghelia Sfântului Marcu

Fragmentul, papirusul 5345, descoperit în jurul anului 1903 este socotit drept cel mai vechi document de tip copie păstrat din Evanghelia Sfântului Marcu, datând dinspre sfârşitul secolului 2, începutul secolului 3.
Cazul acestui papirus a fost prezentat în ultimul număr al colecţiei de texte biblice Oxyrhynchus Papyri a Societăţii egiptene de explorare, înfiinţată în 1882 de Amelia Edwards.
Papirusul cuprinde fragmentul din Evanghelia după Marcu, capitolul 1, versetele 7-9 şi 16-18.
Cel mai vechi fragment din Noul Testament provine din Evanghelia Sfântului Ioan şi este datat în jurul anului 125. Nici un alt text din Noul Testament publicat de Societatea egipteană de explorare din Londra nu a fost datat mai devreme de secolul 3.
Evanghelia Sfântului Marcu este prima dintre cele patru Evanghelii, în ordine cronologică. Aceasta a fost scrisă între anii 64 – 69.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu se numără printre cei Şaptezeci de Apostoli sau ucenici ai Domnului Hristos.
Potrivit tradiţiei, în casa lui, Mântuitorul Iisus Hristos a mâncat cu apostolii Cina cea de Taină.
După Înălţarea la cer a Mântuitorului, Marcu i-a însoţit pe Apostolii Pavel şi Barnaba în propovăduirea Evangheliei în Asia Mică.
După Sinodul apostolic, a mers în Africa, unde a întemeiat Biserica Alexandriei. A suferit moarte martirică în anul 68.
Simbolul Sfântului Evanghelist Marcu este leul, iar Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 25 aprilie, şi la 4 ianuarie împreună cu toţi cei Şaptezeci de Apostoli.
Cercetările arheologice de la sfârşitul secolului 19, începutul secolului 20, au fost conduse de studenţii arheologi Bernard Grenfell şi Arthur Hunt. Ei au efectuat săpături în locul care se presupunea că se află oraşul antic egiptean Oxyrhynchus.