Ecologia umană începe cu acceptarea trupului

O ecologie umană sănătoasă începe cu o viziune respectuoasă şi integrală asupra trupului aşa cum l-a creat Dumnezeu, le-a spus Papa Francisc participanţilor la cea de-a 24-a adunare generală a Academiei Pontificale pentru Viaţă. Discursul a fost ţinut luni, 25 iunie, la începutul celor trei zile de adunare organizată de Academie, în Vatican. Tema întâlnirii este „Începuturi egale – dar apoi? O responsabilitate globală”.
„Există o viaţă umană zămislită, o viaţă în gestaţie, o viaţă venită pe lume, o viaţă de copil, o viaţă adolescentă, o viaţă adultă, o viaţă îmbătrânită şi consumată – şi există viaţa veşnică”, a trecut Pontiful în revistă etapele de existenţă. „Există o viaţă care este familie şi comunitate, o viaţă care este invocaţie şi speranţă. Aşa cum există şi viaţa umană fragilă şi bolnavă, o viaţă rănită, ofensată, degradată, marginalizată, rebutată. Este întotdeauna viaţă umană. Este viaţa persoanelor umane, care locuiesc pământul creat de Dumnezeu şi împărtăşesc casa comună tuturor creaturilor vii.”
Indicând spre păcat, ca sursă a „muncii murdare a morţii”, a spus: „Răul încearcă să ne convingă că moartea este sfârşitul oricărui lucru, că am venit pe lume din întâmplare şi suntem destinaţi să terminăm în nimic. Excluzându-l pe celălalt din orizontul nostru, viaţa se concentrează asupra sieşi şi devine bun de consum. Narcis, personajul din mitologia antică, ce se iubeşte pe sine însuşi şi ignoră binele celorlalţi, este naiv şi nici nu-şi dă seama de asta. Între timp, însă, răspândeşte un virus spiritual foarte contagios, care ne condamnă să devenim oameni-oglindă, care se văd doar pe ei înşişi şi nimic altceva. Este ca şi cum ar deveni orbi faţă de viaţă şi faţă de dinamica sa, ca dar primit de la alţii şi care cere să fie pus în mod responsabil în circulaţie pentru alţii.”
Citând din Laudato si’, pentru promovarea unei viziuni holiste asupra persoanei, Papa a spus: „A învăţa să primim propriul trup şi să avem grijă de el şi să respectăm semnificaţiile sale este esenţial pentru o adevărată ecologie umană. Şi a aprecia propriul trup în feminitatea sau masculinitatea sa este necesar pentru a ne putea recunoaşte pe noi înşine în întâlnirea cu celălalt diferit de noi.” A invitat la integrarea temelor eticii vieţii umane „în textele şi în învăţăturile formării creştine şi ecleziastice”. „O convertire la centralitatea actuală a ecologiei umane integrale, adică a unei înţelegeri armonioase şi globale a condiţiei umane, îmi doresc să găsească în angajarea voastră intelectuală, civilă şi religioasă, sprijin valabil şi intonare propunătoare.”
La final, Sfântul Părinte a atras atenţia asupra „problemei serioase a destinaţiei ultime” a omului, care orientează existenţa lui spre un orizont care îl depăşeşte. Şi citând din Conciliul Vatican II, din Gaudium et spes, a spus că „fiecare persoană este chemată gratuit la comuniunea cu Dumnezeu însuşi şi la împărtăşirea fericirii Lui”. Şi a continuat: „noi suntem infinit mai mult decât ceea ce putem să facem pentru noi înşine. […] Înţelepciunea creştină trebuie să redeschidă cu pasiune şi îndrăzneală gândirea despre destinaţia neamului omenesc la viaţa lui Dumnezeu, care a promis să deschidă la iubirea vieţii, dincolo de moarte, orizontul infinit al trupurilor iubitoare de lumină, fără lacrimi. Şi de a-i uimi veşnic cu încântarea mereu nouă a tuturor celor ‘văzute şi nevăzute’ care sunt ascunse în sânul Creatorului.”