Fariseia

„Doamne, iartă-mă, că în zi de post am mâncat bucate cu ulei, dar nu e din vina mea, ci a Niurei, o vecină de-a mea, m-a luat cu vorba când ne-am întâlnit la un ceai, că nici nu am observat ce bomboană am luat şi, probabil că era şi cu lapte praf, căci am şi descoperit, citind pe eticheta ei.
Şi la mătuşa Maşa nu am avut timp să merg să văd cum se simte, doar am citit canonul pascal, şi cum să nu-l citeşti, doar ce bucurie va veni, minunata sărbătoare a Învierii, astfel luându-mă cu cititul şi la lucru am întârziat.
Şi, în general, care păcătoşi au inventat să lucrezi în Săptămâna Luminată, nimic nu au sfânt după suflet, iar mie, unei creştine ortodoxe, numai chin. Doamne, facă-se voia Ta, eu trăiesc corect, după legile Tale, îţi mulţumesc, Doamne, că mă ţii departe de rău, de păcat, eu mă ţin departe şi de bărbaţi, nici televizorul nu-l privesc, nu aşa ca alţii!
Doamne, facă-se voia Ta! Am învăţat şi ce e smerenia şi ascultarea, şi nici de duhovnic nu am nevoie, deoarece aceşti preoţi, tot nu sunt fără de păcat, dar şi mai răi se întâlnesc printre ei. Multe se spun astăzi despre ei, Doamne, iartă-mă! Iar pe mine Doamne, îngrădeşte-mă de orice păcat, tu însuşi eşti Duhovnicul meu, numai de Tine voi asculta, facă-se voia Ta! Nu-mi plac oamenii, Doamne, pentru ce poţi să-i iubeşti, ei sunt răi, lacomi, măcar unul din ei să fi făcut şi pentru mine ceva bun. Aş merge undeva în pustie, şi m-aş mântui acolo! Doamne, facă-se voia Ta! Toate de la tine le voi primi!”
Aşa zi după zi se ruga „fariseia” şi credea cu sfinţenie, că îndeplineşte întru toate voia Domnului. De atât şi repeta la nesfârşit:
– Doamne, facă-se voia Ta!
Aşa că a decis Mult milostivul Dumnezeu să-şi îndrepte roaba sa şi a trimis asupra ei o boală ce i-a slăbit vederea, şi nu mai putea să citească canoane lungi. Apoi, i-au apărut probleme cu stomacul, încât nu mai putea mânca produse fără ulei.
Slabă şi neputincioasă a devenit „fariseia” şi acum avea nevoie de ajutorul oamenilor, pe care îi considera răi şi nevrednici de ea. Şi stând tot mai mult culcată, din cauza durerilor la stomac, a început să privească televizorul, neavând ce face. Iar să se roage a început cu totul altfel, deşi mai degrabă să cârtească:
– Pentru ce, Doamne, mi-ai trimis o astfel de durere! Cu ce am greşit faţă de tine?
Dar Dumnezeu tăcea şi a decis femeia să meargă după sfat la un stareţ, care dintr-o privirere şi-a dat seama ce om are în faţa sa.
– Daţi-i drumul la mine, acestei necumpătate, a zis părintele, doar zărind-o în depărtare.
– Părinte, păi ce-i asta!.. – din prag a început să se tânguiască femeia.
– Dar ce nu e bine? – s-a mirat stareţul. – Oare nu căutai voia Domnului în toate, când repetai „Doamne, facă-se voia Ta?!
– Păi doar… făceam totul… – a încercat să înţeleagă «fariseia».
– Toate au fost, dragă. Dar voia lui Dumnezeu începe acolo, unde se încheie cea a omului! Şi Domnul a arătat voia Lui! Citeai canoane şi rugăciuni, dar vecinii nu-ţi ajutai – Domnul ţi-a slăbit vederea, posteai de bucate, dar judecai şi urai oamenii, te-ai îmbolnăvit la stomac – Pe oameni îi considerai buni de nimic, de aceea şi ai devenit neputincioasă ca să înţelegi şi că cei din jur îţi sunt necesari. Pe preoţi îi judecai, pentru ce ai venit acum la mine? Totuşi nu poate creştinul fără un preot? E bine că spuneai mereu „Doamne, facă-se voia Ta”, dar, să ştii că aşa cuvinte nu se aruncă-n vânt. Orice cuvânt al nostru îl aude Dumnezeu!
Aşa că iată care e voia Lui Dumezeu: Învaţă nu zeci de rugăciuni şi canoane, ci smerenia şi dragostea de oameni!
În caz contrar, eşti înaintea lui Dumnezeu – o aramă sunătoare!

(Sursa: www.ortodox.md)